Pe înțelesul tuturor: dacă îți folosești economiile ca să împrumuți statul, atunci nu plătești impozitul de 16% pe câștigul din dobândă, așa cum se întâmplă dacă pui banii la bancă sau îți folosești capitalul pentru a-ți deschide o afacere. Ce face statul cu banii?
Nimic eficient. Îi folosește pentru a întreține mai departe un sistem de pensii falimentar, care expropriază succesiv averea fiecărei generații pentru „a garanta“ pensii de mizerie. Îi folosește pentru a distribui pomeni electorale – nu uitați, alegerile se succed destul de repede în România. Îi cheltuie pe diverse achiziții publice, adică în direcții despre care Curtea de Conturi a spus că există prejudicii de 6,2 miliarde euro anual! Îi investește pe autostrăzi, de exemplu – dar vorba vine „investește“, deoarece statul vrea să toarne asfalt și acolo unde nu este trafic. Îi utilizează pentru a subvenționa clientela politică, în cele mai diverse domenii. Lăsând la o parte cheltuielile sociale, precum pensiile, acolo unde o reformă este extrem de necesară, celelalte cheltuieli publice nu fac decât să distorsioneze alocarea resurselor în economie, deoarece împiedică alocarea bunurilor și serviciilor către acele direcții cel mai intens solicitate de consumatori. Dacă statul decide să sponsorizeze achiziția de locuințe sau de automobile, atunci piața este distorsionată și consumatorii nu mai pot să acceseze la fel de bine alte bunuri; resursele (capitalul, forța de muncă) sunt dirijate practic de către stat către construcția de locuințe sau de mașini și astfel rămân mai puține disponibile pentru producția de televizoare, îmbrăcăminte, utilaje agricole etc. Produsele a căror cerere este artificial mărită grație cheltuielilor publice își vor spori valoarea relativă, în timp ce restul mărfurilor și serviciilor și-o vor reduce. Implicit, vom avea o redistribuire a avuției, deoarece salariile constructorilor și profiturile companiilor de construcții vor crește disproporționat față de salariile și profiturile din alte domenii, precum fabricile de îmbrăcăminte sau saloanele de coafură.
Asta face statul cu banii noștri: îi risipește creând disproporții și antagonisme sociale. Iar pe urmă toarnă sare pe rană încurajând populația să contribuie de bunăvoie la acest delir alocațional. Deci ce urmează? Să ne rugăm ca guvernul să aibă deficite cât mai mari, fiindcă astfel mai multă lume va beneficia de oferta de nerefuzat de a-și fructifica economiile tax-free! De ce să câștige doar unii? Vă dați seama, dacă guvernul ar tripla pensiile peste noapte, atunci ar fi obligat să emită camioane de obligațiuni și în sfârșit fiecare dintre noi va primi câte o bucățică din șansa de a participa la Caritasul guvernamental. Pardon, se cheamă că este o „contribuție la îmbunătățirea culturii financiare a populației“.
Bogdan Glăvan,
profesor de economie, autorul blogului logec.ro