În ultimele zile auzim din toate părţile despre (încă o) modificare a legislaţiei fiscale. Ne-am obişnuit de mult ca o nouă schimbare legată de taxe şi impozite nu e niciodată prea departe. Mai ales că fiecare nou guvern îşi reconsideră priorităţile şi în acest sens regândeşte politica fiscală cu un impact mai mare sau mai mic asupra contribuabilului de rând. În acest spaţiu, aş vrea să comentez asupra unei anume modificări care, începând din luna iulie, va afecta substanţial şi dramatic activitatea multor zeci de mii de contribuabili. Despre ce e vorba? Desigur despre TVA, şi anume ridicarea plafonului de înregistrare ca plătitor de TVA la 65.000 de euro de la 35.000 de euro. Să clarific de la bun început că aceste sume în euro nu au nicio semnificaţie în ziua de azi, întrucât cursul de schimb ce trebuie utilizat la conversie în lei e cel din 1 ianuarie 2007. În condiţiile cursului de astăzi, noul plafon va fi de fapt 220.000 lei, sau în jurul a 50.000 de euro, faţă de plafonul existent de 119.000 lei, sau în jurul a 26.000 de euro. De ce este importantă acestă ridicare a plafonului, pe cine afectează şi în ce fel? După cum se ştie, contribuabilii cu cifra de afaceri sub acest plafon pot rămâne (dacă vor) neplătitori de TVA, adică nu sunt nevoiţi să adauge TVA pe facturile emise pentru livrări de bunuri şi servicii. Faptul că de la 1 iulie 2012 acest plafon aproape se va dubla înseamnă că zeci de mii de PFA şi firme cu cifra de afaceri între 119.000 şi 220.000 de lei (înregistraţi obligatoriu ca plătitori de aceasta taxă) au opţiunea de a se deregistra şi, ca urmare, nu vor mai fi nevoiţi să-şi factureze clienţii cu TVA. A exercita sau nu această opţiune va fi o dilemă importantă pentru foarte mulţi dintre aceşti contribuabili şi nu există un răspuns simplu. Unii vor fi avantajaţi dacă rămân înregistraţi, întrucât îşi pot deduce în continuare TVA plătit furnizorilor pe servicii şi bunuri cumpărate. Alţii, din contră, vor primi o gură de oxigen dacă se deregistrează, pentru că îşi vor reduce preţurile oferite şi vor deveni mai competitivi. Cei din urmă, pe lângă avantajul financiar direct, vor câştiga şi un grad mai mare de „libertate” fiscală: nu vor mai fi nevoiţi să pregătească decontul de TVA şi să ţină toate registrele ce îl însoţesc şi nici să mai facă faţă controalelor fiscului pe partea de TVA. Acest lucru consumă deseori mult prea mult din timpul, nervii şi banii unui întreprinzător decât merită şi cu adevărat trebuie.
De unde a venit această iniţiativă a Guvernului? Nu în primul rând din grija pentru contribuabil, ci din calculul rece al raportului cost-beneficiu. S-a constatat că sute de mii de deconturi de TVA depuse de firme mici şi PFA aduc foarte puţini bani la buget, pe când administrarea lor e foarte costisitoare, şi pe deasupra ea distrage ANAF-ul de la urmărirea contribuabililor mai mari, unde costurile administrării sunt proporţional mai reduse. În plus, se aşteaptă că reducerea numărului plătitorilor de TVA va duce şi la scăderea evaziunii fiscale pe TVA. Într-un fel, se poate spune că este o măsură win-win şi pentru Fisc, şi pentru contribuabil. Păcat că nu prea sunt multe măsuri de acest gen în legislaţia și practica noastră, iar modificările legislative ne dau mai mult bătăi de cap în loc să rezolve probleme din viaţa economică de zi cu zi._
Alex Milcev, consultant fiscal şi partener Ernst&Young