Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a uitat că a luat, în 2006, un credit în lei, echivalând aproape 200.000 de euro de la Volksbank. Pentru orice om care a trecut prin îngrijorările și formalitățile obositoare de dinaintea semnării unui contract de împrumut, o astfel de amnezie, de negare a propriilor fapte, e greu de explicat. Te-ai gândit de zece ori dacă îți permiți, dacă nu te întinzi mai mult decât îți va permite plapuma, așa cum recomandă chiar BNR, mai ales că, nu-i așa, odată ce ai semnat un contract înseamnă că ți-ai asumat tot ce scrie acolo și nu mai poți veni apoi să te plângi că ești abuzat de comisioane, dobânzi sau alte clauze.

Mugur Isărescu nu e, însă, un om obișnuit! „Guvernatorul BNR are în cap creditele a milioane de români și astea sunt mai importante decât creditul personal“, a explicat ulterior amnezia consilierul său, Adrian Vasilescu, arătând că Isărescu a refinanțat la UniCredit creditul luat de la Volksbank și „a rămas în minte cu locul unde a plătit, nu cu locul de unde a luat“. Explicație neadevărată, creditul nefiind în realitate niciodată refinanțat la altă bancă, ci plătit în avans, tot la Volksbank, după circa trei ani.

Când te umpli, însă, de grijile a milioane de oameni, uiți de problemele tale, ajungi să nu mai știi ce ai făcut. Purtătorul unei astfel de poveri supraomenești ar trebui, deci, înțeles dacă răspunde iritat, negând ferm de două ori că a luat vreodată un credit la banca respectivă și trimițând la documentare mai atentă ziaristul care a cerut explicații pentru atitudinea diferită în timp a BNR în sancționarea unor comisioane abuzive practicate de bănci: intervenție directă, cu sancțiuni dure, pentru eliminarea unui comision practicat de Volksbank (la care se împrumutase, dar uitase, și clientul Isărescu), în paralel cu respingerea unor măsuri de protecție a consumatorului, pentru care legea nu îi dă atribuții, în cazul întregii piețe bancare.

Totuși, chiar și pentru supraoameni, greșeala e omenească, spunea Seneca, aparent filosoful favorit al guvernatorului BNR, dacă e să ne luăm după frecvența cu care folosește citate din acesta în discursurile de acceptare a numeroaselor titluri Honoris Causa, dar și al adversarului BNR în chestiunea clauzelor abuzive, avocatul Gheorghe Piperea, care și-a clădit o avere îndemnând clienții să repudieze datoriile bancare construite pe astfel de clauze și care a amintit că „doar cel ce nu datorează nimic este fericit“, citându-l tot pe Seneca. Stoicul roman ipocrit, care recomanda cumpătarea, respingerea plăcerilor, căutarea fericirii exclusiv în virtute sau conformitatea dintre vorbe și fapte, îl consilia în paralel pe Nero, îi justifica prin discursuri sofisticate toate crimele odioase și nu-și refuza niciunul dintre viciile plăcerilor lumești împotriva cărora perora.

Ipocrizie care i-a fost scuzată și iertată apoi de mulți critici, cu argumentul că i-a stat alături lui Nero și i-a acoperit grozăviile pentru a evita producerea unor lucruri chiar mai rele pentru societate, în lipsa lui existând riscul unei instabilități mult mai grave la Roma