Ne-am obișnuit în fiecare an să avem surprize fiscale. Acum, de mare actualitate sunt două. Începem cu taxa de primă înmatriculare. Îi afectează pe mulți dintre noi și a avut până acum un istoric inedit pentru o taxă.
A avut parte de probleme de aplicare în practică, de proteste de stradă, de o serie de procese ajunse până la Curtea Europeană de Justiție, a fost modificată, a fost parțial și rambursată celor care au plătit-o și, în fine, a fost suspendată la începutul lui 2012. Suspendarea a expirat la 1 ianuarie 2013, și din acel moment taxa este iar în vigoare. De ce să reluăm acest istoric? E important să înțelegem de unde s-a ajuns la situația de acum, și mai important de atât, ce urmează. Ceea ce urmează se pare ca se va numi taxa de timbru, care o s-o înlocuiască pe cea de primă înmatriculare. Aici, din păcate, comunicarea și reacția din partea Guvernului puteau fi mai bune. La mijlocul lunii ianuarie, încă nu sunt cunoscute detaliile privind cum exact o să opereze această nouă taxă și cum o să difere de cea „existentă“. Se poate discuta mult despre meritele și dezavantajele ei, dar cert e că nesiguranța creată a oprit multe înmatriculări de mașini și chiar achiziții de autoturisme. Nimeni nu are de câștigat din cauza asta. Suspansul „surprizei“ continuă și cu toții așteptăm deznodământul.
Urmează impozitul forfetar. Această idee a stârnit multe pasiuni în 2010, dar în final a dispărut de pe agenda Guvernului. Și acum, destul de brusc, forfetarul revine, chiar dacă aparent în altă formă. Care formă, nu știm încă, dar se pare că îl putem avea aplicat din a doua jumătate a lui 2013. Câteva comentarii aici, legate de fond și de formă. În fond, justificarea Guvernului este de înțeles – se încearcă colectarea unor sume de bani din anumite sectoare mai puțin „fiscalizate“, mai ales în zona micilor prestatori de servicii către populație. Exemplele vehiculate includ de obicei pensiuni turistice, restaurante etc.; posibilele soluții includ taxa „pe scaun“, taxa pe „metru pătrat“ și altele. Nu e un secret că există afaceri prospere care oficial merg pe pierderi de ani de zile și nu plătesc mai nimic la buget. Însă fiind mici, statului îi e greu și e costisitor să-i controleze, e mult mai simplu să-i impună obligații fiscale nu în funcție de cifre din contabilitate, ci pe baza unor criterii necontroversate, cum ar fi acele suprafețe și scaune. Echitabil sau nu, e mai eficient.
Se pare că nu scăpam de impozitul forfetar. Dar dacă tot se aplică, forma și mecanismul lui trebuie să nu fie discriminatorii. Ca o condiție minimă, plățile unui impozit forfetar trebuie considerate plăți anticipate pentru impozitul pe profit, astfel încât o afacere profitabilă subiect de forfetar să nu ajungă să plătească un impozit pe profit în plus față de cel forfetar. Momentan însă, putem doar spera că acest nou impozit o să fie bine gândit și pragmatic.
La mulți ani și la mai puține „surprize”!_