Nici noi nu mai ştim pentru ce muncim. Aproape că ar trebui să fim fericiţi că mai cu toţii câştigăm puţin; măcar nu avem dileme legate de ce vom face cu vreun surplus de bani. Cum vin, aşa se duc! Deopotrivă state şi bănci au uns pentru noi un sistem cu o frecvenţă ameţitoare care ne face să dăm peste bord tot ce acumulăm peste zi. Undeva pe drum am uitat că în centrul capitalismuluiar fi capitalul şi privim forma primordială de conservare a acestuia ca pe o pacoste.
Banul e mai degrabă o lichiditate care se soarbe. Prea multă economisire cică ar fi rea, pentru că oricum creditul vine de nicăieri. Ideea e să consumăm imediat şi cât mai mult. Noua economie a deplinului non-sens care se predă azi în universităţi leapădă tot ce a fost bază teoretică pentru acumulările de capital care au dus omenirea la prosperitatea de azi. Ne autoconfiscăm bunăstare, iar în drumul pe pierzanie sistemul financiar ne umblă prin buzunare cu câte puţină inflaţie. În timp ce smulgem cu greu, din economii istovite, o brumă de bani, cei care au însărcinarea de a fi chezaşi ai stabilităţii monedelor au cinismul să ne spună că rodul muncii se duce văzând cu ochii. Banii cash nu reprezintă cel mai nimerit mijloc de stocare a valorii, a declarat recent actualul preşedinte al Rezervei Federale Americane, Janet Yellen. Ce mesaj ne transmite şefa băncii centrale a SUA? Că ar trebui să scăpăm cât mai repede de banii pe care îi câştigăm. Fie să îi cheltuim mai repede, stimulând economia, fie să fugărim până la cer acţiuni, bonduri, imobile, aur, bijuterii, opere de artă… Nici un ban cash în buzunar! Ori pe brânză, ori pe produse derivate! Manualele vechi sunt aruncate în aer.
Acestea ne spuneau că banul are trei funcţii: măsură a valorii, mijloc plată şi mijloc de tezaurizare. Epoca inflaţiei persistente distruge două dintre ele. Cum să mai foloseşti banul ca unitate de măsură când preţurile urcă la infinit?! Și tezaurizarea e ameninţată. Pentru ca banul să îndeplinească această funcţie de conservare – spune teoria – e nevoie să întrunească două condiţii: să fie mijloc de schimb recunoscut, dar şi să rămână stabil peste timp. Cu o inflaţie programată de 2% pentru ani de zile, de ce stabilitate poate fi vorba? Cea mai populară formă de acumulare a capitalului era, tradiţional, ţinerea banilor (de argint sau de aur) în casă, aminteşte Jörg Hülsmann, profesor la Universitatea din Angers. Era o formă de economisire uşor de înţeles şi te expunea mai puţin fraudelor sau ciclurilor financiare decât alte categorii de active. Teoriile noi vor, însă, să ne ţină prizonieri ai unui sistem financiar pe care nu îl înţelegem şi unde ni se întind capcane.
Observaţia lui Yellen nu e deloc grozavă pentru cei mai mulţi dintre noi, oamenii care mergem la muncă, plătiţi în cash, spune corespondentul CNBC în ringul Bursei de mărfuri din Chicago. Nu face decât să ne mărească nervozitatea; dacă e aşa – se întreabă el – de ce sperietoarea economiştilor e deflaţia, când singurul lucru care îl salvează pe omul de rând, plătit cash, ar fi preţurile mai scăzute?