Numai Ponta dublează alocația copiilor! Urale din parte tuturor categoriilor sociale defavorizate! Ne-a promis că ne dă și ne-a dat! Încântare și zâmbete largi pe fețele a mii de balaoacheși care văd cum statul are grija să le dea fără să le ceară nimic înapoi. Sunt pentru solidaritate socială. În fond, asta ne-a adus în poziția de specie dominantă pe această planetă: spiritul social și puterea de a vedea interesul de grup și de a-l plasa uneori deasupra celui individual pe scara priorităților. Totuși, protecția socială ar trebui făcută și ea cu o anumită strategie în cap. Iar dublarea alocațiilor pentru copii mă tem că este doar o picătură într-un ocean de nepăsare crasă pentru viitorul acestui popor. E bine ca niște bani de cheltuiala își vor schimba buzunarul și că nu vor mai fi risipiți de guvernanți, ci de către popor. Și cam atat rămâne din acesta masură care nu va face niciun bine nici în materie de spor natural al populației, nici în domeniul educației tinerilor. Iar cei care nu aveau încălțări fiindcă părinții le beau banii din alocație, mă tem că nu vor avea nici de acum înainte. Pe de altă parte, însă, dacă am face un calcul câți bani costă educația și asistența mediacala pentru un copil până la vârsta de 18 ani, este posibil să ne gândim că ar fi cu mult mai eficient să le dăm banii aceștia părinților, care se vor descurca mai bine să-i administreze cu folos în interesul copiilor decât o face statul cu ale sale interminabile reforme care încep des și nu se mai termină niciodată. Iar asta ne aduce din nou la sursa tuturor relelor: corupție! Sunt convins ca în România există destui oameni cu scaun la cap și capabili să facă treabă bună în aproape orice domeniu. Există și destui bani pentru ca oamenii care fac performanță să fie răsplătiți așa cum se cuvine. Problema este că pe axa profesioniști – proiecte – bani s-au interpus, încă din primii ani post-Revoluție, niște indivizi care vămuiesc tot ce le trece prin vârful pixului cu care semnează în numele nostru. Iar noi, la alegeri, am fost permanent condamnați sa trebuiască să facem distincția dintre rău și mai rău.

În condițiile astea, chiar mi se pare că dublarea banilor de alocații este o măsură bună. Și aș vota oricând pentru mărirea salariilor demnitarilor, miniștrilor și altor însemnați reprezentanți ai statului. Cu o singură condiție, însă. Măririle să fie acordate în limitele aceluiași buget de cheltuieli cu salariile dregătorilor. Și-așa sunt prea mulți băgători de seama pe la orice instituție. Mai puțin acolo unde ar fi cu adevărat nevoie, acolo unde se muncaște cu adevărat. Dacă am elimina toți abonații la salarii mici pe muncă ioc de la stat am face o economie uriașă. Oricum, n-avem nevoie de ei. Țara se descurcă mai bine de capul ei, făra să mai aibă „ajutorul“ a o mie și unul de funcționărași care plimbă hârtii prin ministere. Astfel, Victor Ponta ar avea chiar ocazia să experimenteze soluția unui stat minimal, care să nu-și mai bată capul cu tot felul de probleme. Acestea ar putea fi lăsate pe mâinile privaților, care s-ar descurca mai bine decât o face astăzi anchilozatul aparat de stat. Pe oriunde a fost introdus un asemenea experiment, lucrurile au mers brusc mult mai bine.