La începutul anilor ’90, pe platforma industrială de la Săvineşti (o comună situată la 11 kilometri de Piatra Neamţ, pe drumul naţional către Bacău) lucrau peste 10.000 de persoane. „Se muncea în trei schimburi şi la combinatul de îngrăşăminte chimice, şi la fabricile de fire şi fibre sintetice. Oamenii veneau din Piatra Neamţ, din Buhuşi şi din toate satele din zonă cu autobuzele şi cu trenul. La fiecare schimb erau cel puţin zece autobuze dinspre şi apoi înspre Piatra, care mergeau unul după altul în coloană, iar în halta CFR nu aveai loc să arunci un ac şi trenurile cu 10-12 vagoane se umpleau ochi“, povesteşte Nelu Matei, un fost angajat al uzinei Relonul.

Puternic afectate de schimbările economice din ultimii 25 de ani, multe din întreprinderile de pe platforma din Săvineşti şi-au închis porţile. Însă au reuşit să supravieţuiască, ba chiar joacă un rol destul de important în economia din zonă: cu 301 de milioane de lei cifră de afaceri, RIFIL SA era a doua mare companie nemţeană în 2014, în timp ce „moştenitoarea“ parţială a producătorului de fibre sintetice Fibrex, Yarnea SRL, ocupa locul al cincilea în acelaşi clasament, cu 162,5 milioane de lei cifră de afaceri acum doi ani. Însă numărul de angajaţi este mult diminuat faţă de acum două decenii: RIFIL şi Yarnea aveau împreună sub 1.100 de angajaţi (ambele companii situându-se, însă, în top 10 al celor mai mari angajatori din judeţ), în timp ce GA-PRO-CO Chemicals SA, compania deţinută de miliardarul Ioan Niculae care a preluat fostul combinat de îngrăşăminte Azochim, era în 2014 pe locul al 13-lea în acelaşi clasament, cu 339 de salariaţi, iar în 2015 era în insolvenţă şi reorganizare.

Afaceri în pericol

Ultimele date disponibile de la Ministerul Finanţelor arată că, în 2014, cea mai mare companie din judeţ în ceea ce priveşte cifra de afaceri (647 de milioane de lei) şi a doua din punct de vedere a numărului mediu de angajaţi (1.407) a fost ArcelorMittal Tubular Products Roman SA, fosta uzină de ţevi din municipiul de pe malul Moldovei.

Însă veştile din ultima vreme nu sunt tocmai bune pentru liderul afacerilor din Neamţ. La ArcelorMittal Galaţi, sub asaltul oţelului ieftin din China, programul de lucru a fost redus în primul trimestru al acestui an cu două zile (şefii de departamente vor lucra cu patru zile mai puţin, iar managerii cu şase zile). „ArcelorMittal Galaţi anunţă că a luat măsuri puternice de protejare a resurselor, în această perioadă de timp, când afacerea este afectată de importurile masive de oţel din China, la preţuri foarte joase. Această situaţie afectează întreaga industrie europeană a oţelului. Pentru 2015, unitatea noastră a evitat să ia decizii cu impact social, dar pentru primul trimestru al anului 2016 este forţată să implementeze săptămâna redusă de lucru“, a explicat purtătorul de cuvânt al combinatului de pe malul Dunării, Dorian Dumitrescu.

La fabrica de ţevi din Roman, lipsa de comenzi a dus la o reducere a programului de lucru în ultimul trimestru al lui 2015, iar de curând, tot ca urmare a bilanţurilor nu tocmai grozave, a început un program de plecări voluntare pentru angajaţii aflaţi în pragul pensionării. Aceştia vor beneficia de plăţi fixe şi de compensaţii în valoare de maxim 12 salarii. Iar măsurile de protecţie a producătorilor europeni de oţel luate de curând de Comisia Europeană nu par a avea rolul de a readuce pe linia de plutire unitatea ArcelorMittal din Roman şi nici restul industriei siderurgice româneşti, având în vedere că nivelul taxelor anti-dumping pentru oţelul produs în China sau Rusia nu sunt suficient de mari pentru a descuraja importurile.

Veşti amestecate

Cele mai recente date ale Comisiei Naţionale de Prognoză (CNP) arată că în 2015 produsul intern brut pe cap de locuitor a fost în Neamţ de 4.619 euro, în creştere cu numai 1% faţă de anul precedent. Spre comparaţie, economia naţională a crescut cu 3,7% anul trecut, iar PIB-ul în celelalte judeţe din Moldova a urcat cu 2,3% până la 4,2%. (S-a repetat într-un fel povestea din 2014, când PIB-ul nemţean s-a majorat cu 1,9%, sub media regională de 2,8% şi cea naţională de 2,9%). Dar judeţul nu a suferit în 2015 doar din punct de vedere al ratei de creştere economice, ci şi în ceea ce priveşte poziţia în clasamentul naţional al PIB per capita, fiind pe poziţia a 38-a, depăşind la acest capitol doar Botoşaniul, Vasluiul, Teleormanul şi Mehedinţiul. Totuşi, experţii CNP spun că în următoarea perioadă produsul intern brut se va majora în Neamţ cu circa patru procente pe an, ajungând la 5.669 de euro în 2018.

Tot calculele celor de la Prognoză indică pentru 2015 un salariu mediu net de 1.365 de lei în judeţul de la poalele Ceahlăului, în creştere cu 7,1% faţă de anul precedent. Lefurile ar urma să se majoreze în continuare, ajungând la 1.593 de lei pe lună în 2018 (respectiv plus 16%). Şi numărul mediu de salariaţi ar trebui să urce, de la 75.700  în 2015 la 83.100 în 2018, în timp ce rata şomajului ar trebui să se reducă în acelaşi interval de la 5,8% la 5%.

În alb şi negru

Unele din ultimele informaţii publicate de  Institutul Naţional de Statistică (INS) nu sunt neapărat generatoare de optimism: în primele zece luni ale anului trecut, producţia industrială a scăzut în Neamţ cu 6,3% faţă de aceeaşi perioadă a lui 2014. Totuşi, exporturile nemţene au totalizat 266 de milioane de euro în perioada ianuarie-august 2015, cu opt milioane de euro (sau trei la sută) mai mult decât în acelaşi interval al anului precedent. Totodată, forţa de muncă din judeţ atingea 79.800 de persoane la finele lui octombrie 2015, cu peste 1.500 mai mult decât în urmă cu 12 luni. Şi Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă confirmă aceste veşti bune: cu 11.600 de şomeri şi o rată a şomajului de 5,86%, Neamţul se situa la finele anului trecut pe locul 17 în ţară la acest capitol (adică aproape de mijlocul clasamentului). În decembrie 2014, numărul şomerilor era de 12.100, iar rata şomajului atingea 6,06%. În acelaşi timp, salariul mediu net ajunsese la 1.361 de lei, cu aproape nouă procente mai mult decât în urmă cu un an.
Tot INS ne dezvăluie că şi în alte zone ale economiei locale lucrurile par a fi pe drumul cel bun: în perioada ianuarie-octombrie 2015 în unităţile de cazare din Neamţ au ajuns 161.000 de turişti, cu circa 5.000 (sau 3%) mai mulţi decât în aceeaşi perioadă din 2014. Nu la fel de încurajatoare sunt statisticile privind zona construcţiilor rezidenţiale: în primele zece luni ale anului trecut s-au emis în judeţ 711 autorizaţii de construire pentru locuinţe, cu aproximativ 5% mai puţine decât în ianuarie-octombrie 2014.

Cu ochii spre Vest

Ca în multe alte cazuri, şi locuitorii din Neamţ aşteaptă o schimbare în bine de la eventualii investitori de peste hotare. Problema este că, până în prezent, aceștia s-au cam lăsat aşteptaţi. Potrivit statisticilor Registrului Comerţului, în perioada 1991-2015 soldul net al investiţiilor străine în judeţul din Moldova a fost de numai 112 milioane de euro (ceea ce reprezintă 0,28% din totalul naţional şi îl plasează pe locul 30 în ţară la acest capitol). Spre comparaţie, vecinii din Bacău au atras în aceeaşi perioadă aproape 700 de milioane de euro. Din păcate, nu par a fi schimbări semnificative în această zonă şi firmele străine continuă să ocolească Neamţul. Mai exact, singurul proiect mai important din ultima vreme în judeţ a fost o staţie de comprimare a gazelor naturale de 57 de milioane de lei construită de Romgaz lângă Roman.

Lipsa investiţiilor se explică prin lipsa infrastructurii de transport (pentru a ajunge în Ardeal şi de aici mai departe, spre Vest, trebuie parcurse drumuri sinuoase de munte aflate într-o stare nu tocmai bună), dar şi prin problemele de ordin demografic. Astfel, Neamţul are cel mai scăzut grad de urbanizare din regiunea Nord-Est (doar puţin sub 38% din populaţie trăieşte în oraşe), dar şi cel mai ridicat grad de îmbătrânire a populaţiei din centrul şi nordul Moldovei. În plus, în ultimele decenii, zeci de mii de localnici (de obicei tineri şi cu pregătire medie şi peste medie) s-au stabilit în străinătate (cu precădere în Italia, dar şi în Spania sau Marea Britanie) şi, în mai mică măsură, în zone mai dezvoltate economic din regiune (Iași, Bacău) sau din ţară (Bucureşti). Ceea ce nu face decât să menţină judeţul într-un cerc vicios al lipsei de atractivitate.

1.361 de lei era salariul mediu net lunar în judeţ în octombrie 2015, în creştere cu aproape 9% faţă de nivelul atins în urmă cu un an. Leafa medie a angajaţilor din Neamţ era echivalentă cu 72% din media naţională, respectiv cu 53% din cea din Bucureşti