În timp ce raportul euro/leu se află în stagnare în acest an, cu tendințe de apreciere pentru moneda națională, dolarul american și francul elvețian au avut parte de creșteri semnificative față de toate celelalte valute, inclusiv față de leu
Cursul de schimb ne guverneaza viața chiar dacă nu urmărim în fiecare zi evoluția monedei naționale. Pentru că nivelul la care leul se situează față de euro și dolar se reflectă în facturile lunare, în prețurile mărfurilor alimentare și nealimentare și chiar în accize și taxe (teoretic). De când s-au dat credite imobiliare „cu buletinul” în valute „exotice”, important a devenit și francul elvețian, dar numai pentru un număr redus de oameni. Iar 2015 este un an în care avem parte de o volatilitate destul de ridicată a principalelor valute față de leu, cauzele fiind însă aproape în totalitate externe, nu interne. În primele trei luni ale anului, principala valută de referință, euro, a scăzut cu aproape 2%, de la 4,497 lei pe unitate până la 4,409 lei. Practic, moneda europeană a evoluat în lateral, așa cum a făcut în cea mai mare parte a ultimilor ani. Dolarul american în schimb a urcat cu 8,9% față de leu, de la 3,774 lei pe unitate până la 4,111 lei. Un salt brusc al monedei SUA, provocat de evoluția internațională euro/dolar. Cea de-a treia valută, francul elvețian, care îi interesează pe cei care au împrumuturi bancare în respectiva monedă, luate pe vremea când cursul era mult mai favorabil, a înregistrat un salt și mai mare, de la 3,742 lei pe unitate până la 4,217 lei. Și aici cauzele sunt externe, respectiv decizia binecunoscută deja a Băncii Naționale a Elveției de a renunța la cursul fix al francului, ceea ce a dus la o apreciere semnificativă a acestuia față de toate celelalte valute. Creșterea bruscă a provocat o criză debitorilor bancari în această monedă, însă efectele la nivelul întregii economii sunt limitate, iar băncile au început să găsească modalități de a împărți povara financiară suplimentară cu clienții, astfel încât aceștia să nu ajungă în imposibilitate de plată. Pentru restul anului nici nu se mai așteaptă mișcări importante ale francului față de leu, raportul fiind pe un trend de ușoară scădere a monedei elvețiene față de leu.
Leul pare supraevaluat
Cu celelalte două monede povestea se schimbă, acestea fiind importante pentru economie în ansamblu. Euro, valuta de referință pentru economia noastră, este în continuare stabilă, cu o tendință de depreciere față de leu. Cursul se află foarte aproape de prognozele analiștilor și economiștilor de la începutul anului, majoritatea indicând un curs stabil între 4,4 și 4,5 lei pe euro. Cel mai aproape de nivelul de la sfârșitul primului trimestru se află analiștii de la Raiffeisen Bank, care au estimat un curs euro 4,4 și 4,45 lei, ca și cei de la ING Bank, care anunțau 4,4 lei pentru prima jumăte a anului, pentru ca în a doua să coboare către 4,3 lei.
Raportul leu/euro este cel în care se reflectă cel mai bine economia noastră; dacă totul merge bine, leul are tendința de apreciere. Așa se explică și de ce unele prognoze pentru a doua parte a anului indică un euro și mai slab, inclusiv de 4,2 lei/euro. Evident, contează și cum se simte economia europeană, în special zona euro, unde asistăm la stagnare economică și un program de „relaxare cantitativă” din partea Băncii Centrale Europene, care presupune o depreciere generală a monedei. Interesant este faptul că Fondul Monetar Internațional consideră, conform declarațiilor de la ultima vizită a delegației, că leul este supraevaluat cu 2,1%. Adică aproape cât a crescut leul anul acesta față de euro.
Dolarul însă ne provoacă bătăi de cap. Aprecierea acestuia aproape a anulat ieftinirea combustibililor provocată de scăderea cotațiilor internaționale ale petrolului. Ceea ce ne arată că ar fi fost foarte grav pentru consumatori și pentru economie dacă creșterea dolarului față de leu s-ar fi petrecut în absența ieftinirii țițeiului. Dolarul se întărește față de leu pentru că se întărește față de euro și de restul valutelor convertibile, pe fondul evoluțiilor bune ale economiei SUA, ieșită din criză și recesiune. Nivelul actual, de aproximativ 1,1 dolari/euro este totuși văzut ca fiind unul de echilibru de către analiștii internaționali, cu o ușoară tendință de scădere către 1,05 dolari/euro, dar aceasta presupune o evoluție care nu implică evenimente politice sau turbulențe sociale imposibil de prevăzut.
Pe plan intern, ne putem aștepta ca dolarul să rămână la peste 4 lei pe unitate, fără o apreciere semnificativă a monedei americane. Va ajuta și evoluția euro față de leu dacă trendul va fi de depreciere pentru moneda europeană. De altfel, cea mai simplă modalitate pentru BNR de a menține dolarul și francul la niveluri reduse față de leu este un euro mai slab.