Claudiu Şerban, director editorial, Capital
Președintele Iohannis s-a sfătuit cu Mugur Isărescu. Amândoi au căzut de acord că noul Cod Fiscal recent votat de Parlament este cam prea curajos. Iar acum se străduiesc să ne explice și nouă, muritorilor de rând, că e rau să ni se mai scadă taxele. Ce este în neregulă în povestea asta? Economia nu este matematică. Toate datele unei ecuații economice sunt variabile, iar orice descriere în cifre a unei situații este doar un instantaneu valabil pentru un anumit moment și a cărei evoluție depinde de foarte mulți factori. Este ca și cum am încerca să fotografiem în zbor mingea șutată de un fotbalist și pe baza imaginii să stabilim dacă va fi sau nu gol. Sigur, când șutul a fost expediat evident către peluză e clar ca mingea nu are șanse să ajungă în plasă. Dar lucrurile devin mai greu de anticipat atunci când balonul pare să se îndrepte către cadrul porții. Noul Cod fiscal are ceva din tensiunea unei faze de careu la fotbal. Mingea finanțelor țării ar putea să aterizeze în plasele porții dacă este jucată cum trebuie. Iar Klaus Iohannis îmi pare acum că seamană din ce în ce mai mult cu un Victor Pițurcă al politicii: este omul care joacă mereu în apărare, mizând pe cine știe ce contraatac miraculos din care ar putea ieși o victorie. Altfel, ne asigură că e bine și să facem un meci egal. În economie, însă, ne-am cam săturat de meciuri egale. Ne-a ajuns perioada de austeritate provocată de guvernarea Boc sub motivul că trebuiau salvate finanțele țării. Nu contează acum dacă măsurile au fost sau nu justificate. Dacă existau și alte soluții. Ce a fost a fost și nu poate fi dat înapoi. Singurul lucru care este important astăzi este ca Puterea să creeze în sfârșit un cadru în care mediul de afaceri să poată produce prosperitate. Iar ezitările lui Iohannis sunt cel mai prost lucru care s-ar putea întâmpla. Există destule voci care susțin că nu o micșorare de anvergură a TVA este cea mai nimerită soluție. Că taxarea muncii este cea care ar trebui sa fie relaxată. Există alții care critică – de multe ori pe bună dreptate – modul în care au fost operate micșorările de taxe la alimente. Fiecare are dreptatea lui, vorba rabinului dintr-un banc binecunoscut. Însă nu este esențial de unde începe schimbarea, ci ca ea să înceapă să se întample odata. Bâjbâielile astea în care stânga de la guvern propune la final de mandat măsuri liberale iar dreapta de la Cotroceni se ferește să le aplice trebuie să înceteze. În același timp, centralul de la BNR ar fi bine să ne spună și nouă, spectatorilor, care sunt regulile înainte să fluiere fault și să întrerupă jocul.
Experiența a demonstrat că austeritatea nu este în niciun caz cheia succesului, mai ales atunci când țara are nevoie de dezvoltare. Este un moment bun pentru ca această situație să înceteze. Iar viitorul guvern, indiferent ce culoare politică va avea, trebuie să înțeleagă că Bau-Baul deficitului este rodul unei scăderi între venituri și cheltuieli. Ecuația asta simplă se poate rezolva și prin munca puternicilor zilei pentru reducerea risipei, nu doar prin sacrificarea bunăstarii oamenilor, obligați să plătească taxe prea mari.