Gravidă în luna a noua, o fostă colegă este pusă de sistemul public de sănătate să experimenteze chinurile de dinaintea naşterii.
Şi-a ales un medic de la Spitalul Pantelimon pentru a-i urmări sarcina şi a o asista la naştere, dar a trebuit să se interneze mai devreme, din cauza unor complicaţii, la Spitalul Ilfov. Când data naşterii s-a apropiat, a început teatrul absurdului. A aflat că nu poate aduce medicul care i-a urmărit sarcina să o asiste la naştere în Spitalul Ilfov: conducerea nu acceptă medici „din afară“. Nici nu se poate transfera, după medicul său, la Pantelimon, unde nu mai sunt destule paturi.
„Ştim că sunteţi asigurat, dar nu avem ce vă face!“ Replica prin care asiguraţii sunt trimişi la plimbare de unităţile medicale de stat are multe variante, de la „nu avem paturi“ la „nu sunt reactivi“, „s-a terminat anestezicul“ sau „blocul operator e în carantină“. Banii vi i-am luat obligatoriu în fiecare lună, dar tratament sau analize nu vă putem da! Aşa e la stat!
Chiar dacă spitalul de stat o trimite la plimbare, colegei gravide îi rămâne o soluţie decentă. Poate naşte la un spital privat, unde i se vor deconta 350 de euro din banii plătiţi la asigurarea publică de sănătate şi va mai suporta din buzunar 700 de euro. Tot atât ar fi strecurat oricum în buzunare de medici şi asistente la stat. Şansa colegei e că locuieşte într-un oraş cu spitale private, că are economii de câteva sute de euro şi că va naşte înainte ca guvernul Ponta să „reformeze“ sistemul sanitar. Planurile operatorilor privaţi, cu deschideri de spitale în toată ţara, începuseră să dea şanse de evadare din coşmarul spitalelor publice unui număr tot mai mare de români. Suma decontată parţial de stat, din banii lor până la urmă, conta pentru asiguraţii cu venituri medii.
Noul guvern a decis însă că banii nu sunt ai asiguraţilor, ci ai statului. În viziunea liberală a noului ministru al Sănătăţii, banii urmează pacientul doar dacă merge să se opereze la stat, unde riscă să fie trimis la plimbare.
Vreţi să fugiţi de spitalele publice? O faceţi pe banii voştri, alţii decât cei pe care vi i-am luat deja! Toate justificările aduse – de la riscul împuţinării banilor pentru spitalele publice, în condiţiile în care se înmulţesc unităţile private, până la conflictele de interese în care ajung medicii de stat cu contracte şi la privat – nu invocă decât probleme ale sistemului de stat, pe care Guvernul nu e în stare să le rezolve şi pentru care trebuie pedepsiţi asiguraţii. Asigurat obligatoriu la stat, pacientul român rămâne captiv şi în spitalele acestuia. Cu toate consecinţele grave şi chiar dacă banii confiscaţi asiguraţilor nu vor rezolva problemele din sistemul public, Guvernul nu îşi reproşează probabil decât că nu a închis mult mai devreme portiţa de evadare. Să laşi oamenii să vadă că pot fi trataţi şi altfel, să le vină idei, să realizeze că poate plătesc prea mult statului pentru nimic, să afle că în sistem privat chiar şi serviciile de sănătate pot fi decente… o greşeală de nerepetat!