Claudiu Șerban, director editorial
Avem un nou guvern și îmi place. Parcă este pentru prima oară în ultimii 20 de ani când trăiesc senzația că mai există o șansă pentru țara asta. Nu îmi mai amintesc de niciun alt moment când la conducerea statului s-au mai aflat oameni atât de departe de mocirla nesimțirii și demagogiei precum cei de azi.
Mă bucură când văd că noii miniștri sunt criticați pe mai toate canalele media de catre figuri proeminente ale guvernărilor trecute. Simt o imensă satisfacție la vederea balaurilor de ieri care astăzi se dau Ilene Cosânzene. Îmi place când realizez că foștii pro-europenii de vodevil s-au transformat în naționaliști izolaționiști. Sunt semne foarte bune. Este rezultatul faptului că pilonii sistemului care a condus România în ultimii 25 de ani se clatină.
De ce altceva s-ar grăbi cineva să-și dea cu părerea despre unul sau altul dintre miniștrii actuali, dacă nu din teama că s-ar putea ca celor noi să le mai și reușească din când în când câte ceva? Cei vechi sunt speriați că valul acesta de schimbare ar putea să măture în mare măsură din pleava strânsă prin cotloanele instituțiilor populate de prea mulți milionari în euro care n-au avut în viața lor altă sursă declarată de venit decât leafa de la stat.
Problema cea mare o constituie existența unui plan de schimbare. De unde să începi curățenia ca să fii cât mai eficient? Ei bine, dacă mă întrebați, se poate începe de oriunde. Oriunde te-ai uita, oricum te-ai învârti prin mijlocul faunei care formează la vârf instituțiile de stat, nu mai dai decât de mizerie morală și ilegalități. Aproape că ai putea să dai afară pe oricine chiar și fără nicio dovadă și totuși să stai liniștit: sigur există un motiv! Dar parcă nimic nu este mai dezonorant și mai periculos pentru o societate decât trădătorii. Oamenii care au ales să lucreze chiar de partea celor împotriva cărora sunt plătiți să ne apere. Judecătorii care-i fac scăpați pe infractorii dovediți, polițiștii care-i anunță pe borfași când se pregătește o razie, procurorii care distrug probe din dosare, aceștia sunt cei care pericliteaza cel mai mult existența unui popor, fiindcă omoară orice urmă de speranță că odată se va face dreptate. De aceea oamenii se bucură când află că vreunul dintre cei deveniți prea repede puternici și aroganți a mai fost săltat de către DNA. Ce bine ar fi dacă ar putea fi dovediți toți cei care și-au luat doctorate plagiate! Și cei care țin cursuri la facultăți doar cu numele. Sau care au reușit să obțină cumul de câte cinci – zece funcții care pentru orice om normal reprezintă un serviciu cu normă întreagă. Sunt sigur că nu am avea nicio problemă cu deficitul bugetar de la anul dacă am putea să recuperăm măcar un sfert din banii furați în această țară. Ba chiar ne-ar mai rămâne și bani suficienți de investiții. Totuși, cred că prioritatea numărul unu ar trebui să fie o reformă morală. Dacă s-ar putea pune din nou borfașii lângă borfași în subsolul mental al societății și oamenii cinstiți în elitele acesteia, orice problemă ar fi pe jumătate rezolvată.