Capital: Care a fost primul job?

Monica Ene-Pietroşanu: Primul job a fost ca preparator suplinitor la Facultatea de Automatică şi Calculatoare din cadrul Universităţii „Politehnica” Bucureşti. M-am angajat imediat după terminarea facultăţii şi, dată fiind media mare care era necesară pentru angajare, satisfacţia a fost legată de mediul în care urma să lucrez, cu oameni de primă mână, nu de partea financiară. Şi în joburile ulterioare calitatea colectivului a fost factorul cel mai important. Astfel, am reuşit să lucrez mereu alături de oameni de la care am învăţat şi continui să învăţ enorm.

Capital: Cum aţi ajuns să lucraţi la compania pe care o conduceţi acum?

Monica Ene-Pietroşanu: Am venit la Intel în 2011, după o serie de discuţii cu echipa din SUA care s-a ocupat de deschiderea centrului de cercetare şi dezvoltare software din România. În aceste discuţii, iniţial întâmplătoare, apoi mai formalizate, am identificat împreună ca experienţa mea în management de echipe internaţionale, de dezvoltarea de organizaţii de integrare şi de lucru în domeniul ingineriei software se potrivea cu nevoile pe care le avea centrul Intel din România ce se afla atunci chiar la început de drum.

Capital: Cum era programul din România în comparaţie cu cel pe care îl aveţi acum?

Monica Ene-Pietroşanu: În România sunt Country Manager pentru Intel România Software Development Center, centrul de cercetare-dezvoltare software operat de Intel Corporation în această parte de lume. Programul mi-l fac în funcţie de proiectele pe care le avem în desfăşurare şi de discuţiile planificate cu partenerii mei din Intel, de pe toate meridianele geografice. Este, evident, aglomerat. Însă nu cuantific lucrul meu în numărul de ore lucrate, ci în ceea ce reuşesc să realizez împreună cu echipa în acest timp. Este o regula care se aplică şi restul managerilor şi inginerilor din Intel. Programul de lucru este flexibil, şi conteaza să livram ceea ce ne-am propus, nu să stăm mult la birou.

Capital: Care sunt cele mai mari povocări pe care le-aţi întâlnit în România?

Monica Ene-Pietroşanu: După terminarea facultăţii am plecat din România împreună cu soţul meu şi am lucrat în Statele Unite pentru 8 ani. Ne-am întors în România în 2005. Este clar că satisfacţiile oferite de România au predominat, iar impedimentele ni le-am asumat. Este important de înţeles că oriunde ai trăi în lume există atât avantaje, cât şi dezavantaje. Pentru mine şi soţul meu, faptul că ne creştem copiii în cultura de acasă, înconjuraţi de bunici şi restul familei, că putem să împărtăşim cu ei locurile în care şi noi am crescut, că învaţă istoria, matematica, limba de acasă, sunt cele mai mari satisfacţii. Ne-am asumat pentru aceasta traficul şi aglomeraţia Bucureştiului, încercăm să rămânem pozitivi în faţa lucrurilor care (încă) nu merg în ţară şi să facem faţă într-un mod constructiv chiar şi birocraţiei.

Capital: Ce calităţi v-au ajutat pe parcursul carierei?

Monica Ene-Pietroşanu: În România după ce m-am întors, mă ajută perseverenţa, hărnicia şi dorinţa de a aduce o contribuţie în ţara mea. M-au ajutat mult experienţa de lucru în străinătate, faptul că înţeleg cum se trăieşte, lucrează şi conduce un business internaţional. În Statele Unite m-a ajutat (şi mă ajută în continuare) faptul că nu mă feresc de muncă, că niciodată nu consider că am terminat de învăţat şi că obţin rezultate. Momentan, mă aflu într-o rotaţie de câteva luni în Statele Unite ale Americii, în cadrul Data Center Group, divizia Intel care se ocupă de segmentul enterprise. Contribui momentan la un proiect global, alături de colegi din SUA, Europa şi China. Este o experienţă binevenită pentru mine.

Capital: V-aţi schimbat părerea despre România, după ce v-aţi mutat în ţara adoptivă? În ce fel?

Monica Ene-Pietroşanu: Locuiesc în România, însă călătoresc pentru perioade mai mari sau mai mici în străinătate pentru proiectele Intel globale în care sunt implicată. Cred că începi să iubeşti şi să apreciezi mai mult România, atunci când pleci o vreme şi priveşti lucrurile de la distanţă. Atunci când suntem în ţară risipim mult timp plângându-ne de ceea ce nu merge. Când te distantezi găseşti perspective noi, îţi dai seama că este mai util să îţi consumi energia cu lucruri pe care personal le poţi schimba şi îţi dai seama că schimbarea presupune foarte multă implicare proprie.

Capital: Ce provocări v-a adus jobul din ţara adoptivă?

Monica Ene-Pietroşanu: Provocarea de a fi singura responsabilă atât de succesele,dar şi de insuccesele proprii. Nu te cunoaşte nimeni, nu are cine să te ajute, nu contează că ai diplome, doctorate sau recomandări. Contează ce valoare aduci şi cum contribui la succesul businessului în care eşti angajat.

Capital: Dacă ar fi să daţi un sfat românilor, i-aţi îndemna să aleagă calea străinătăţii? De ce?

Monica Ene-Pietroşanu: În rolul meu din Intel Romania Software Development Center sunt foarte mult implicată în programe adresate de Intel studenţilor, în special din facultăţile cu profil de informatică, calculatoare, electronică.În acest profil avem încă un număr mare de ingineri şi informaticieni care pleacă din ţară, datorita faptului că este un profil căutat peste tot. Am spus-o de multe ori în discuţiile cu studenţii şi o repet, nu sfătuiesc pe nimeni nici să plece din ţară, nici să rămână. Este o decizie absolut personală. Ceea ce mi-am propus, împreună cu echipa din Intel România, este să creăm în ţară oportunităţi de carieră cât mai apropiate de cele din străinătate pentru studenţii şi inginerii foarte buni care fie vor să rămână, fie vor să se întoarcă.

Capital: Este mai uşor să conduci un business în străinătate?

Monica Ene-Pietroşanu: Eu vorbesc din perspectiva unui country manager al unei divizii dintr-o multinaţională. Într-o firmă multinaţională business-ul este global, de oriunde l-ai face. România, deşi tare dragă nouă, este o piaţă relativ mică în contextul global, şi într-o multinaţională trebuie întotdeauna să priveşti mai departe de pereţii şi ferestrele biroului în care te găseşti. Pentru aceasta trebuie să devii eficient în cumunicarea la distanţa, prin telefon sau email, cu oameni care nu te văd, poate te aud prima dată.

Capital: Dacă România ar fi o companie, iar dumnevoastră aţi fi managerul ei, ce decizii aţi lua pentru companie?

Monica Ene-Pietroşanu: Aş investi în dezvoltarea echipei de management. Aceasta am făcut şi fac şi în poziţia pe care o am acum la Intel. Conducerea dă tonul, şi în modul în care se iau deciziile dar şi în atmosfera pe care o imprimă în echipe. Colectivul este copia liderului.

Capital: Un mesaj pentru guvernul României?

Monica Ene-Pietroşanu: Să aibă contact mai strâns cu domeniul privat, să folosească mai mult perspectiva practică a mediului de afaceri în luarea deciziilor legislative. Vrem să vedem mai multe măsuri care stimulează calitatea, nu cantitatea, în special în domeniul IT unde avem o mare şansă de a ridica nivelul de competitivitate al ţării. Atragerea de locuri de munca de calitate, nu numai cantitativ.  România are potenţial, însă are şi concurenţă, mai ales în restul Europei. Cum reuşim să evoluam în IT de la « ingineri buni şi ieftini » la « ingineri de elită, cu capacitate inovativă şi care sunt de neînlocuit » ?