Cu câteva zile în urmă, Camera Deputaților a decis să adopte ințiativa guvernului de a reduce CAS la angajator cu 5%. În mod normal, o astfel de decizie ar trebui să fie salutată în special de antreprenori, mici sau mari, ceea ce însă nu s-a prea întâmplat. Motivul este unul simplu: există teama că această măsură a fost forțată pe sfârșit de an în scop electoral și că anul viitor vom plăti cu vârf și îndesat acest cadou… 

Guvernul nu a reușit să convingă că această reducere face parte dintr-un plan, dimpotrivă pare că politica fiscală este una cam buimacă… Pe de o parte, exceptează de la impozit pe profit câștigurile de capital și, deci, pune România pe harta locațiilor de holding, amână de la impozit profitul reinvestit, pe de altă parte, introduce un infam impozit pe investiții, crește accizele și o pleiadă de alte impozite și taxe. Care este strategia?

În condițiile în care guvernul a riscat să afecteze sever imaginea României ca locație de a investi (risc materializat în scăderea investițiilor directe) prin introducerea impozitului pe construcții (în fapt nimic altceva decât un impozit pe investiții!) pentru doar 1 miliard și ceva de lei, nu putem să nu ne întrebăm ce nenorociri se vor abate asupra antreprenorilor români după alegeri, când va avea nevoie de 5 miliarde de lei ca să acopere minusul generat de reducerea CAS.

Doar „sufletul“ domnișoarei ministru Petrescu nu cred că va fi de ajuns.  Atrag atenția să nu care cumva să creadă cineva că această reducere poate avea efectul pe care reducerea impozitului pe venit l-a avut în 2005 – 2007 (creștere cu 40% a veniturilor bugetare din acest impozit). Nu îl va putea avea, din mai multe motive:
– în primul rând, scăderea este mult mai mică decât atunci, deci efectul asupra conformării voluntare va fi limitat;
– în al doilea rând, reducerea vine fără măsuri de reformă reale, care să poată duce și la lărgirea bazei. Să nu uităm că, în 2005-2007, cota de 16% nu a însemnat doar reducere, ci și creștere: impozitul pe dividende s-a majorat de la 5% la 16%, iar impozitul pe câștigurile din vânzarea de acțiuni de la 1% la 16%. În plus, a fost introdus și un impozit pe câștigul și, mai apoi, pe venitul obținut din vânzarea bunurilor imobile;

– în al treilea și nu ultimul rând, modificările aduse regimului microîntreprinderilor, dar și creșterea impozitului pe dividende au făcut ca microîntreprinderile să „nu mai merite“, mulți virând spre PFA (plătitoare de impozit pe venit).
Cum va fi, deci, acoperit în 2015 deficitul de cinci miliarde de lei? Evident, există mai multe posibilități: (i) cresc taxele, (ii) scad cheltuielile, (iii) crește colectarea/este redusă evaziunea. Ideal ar fi să fie doar cea de-a treia variantă, știm însă, că nu va fi așa. Să sperăm că va fi o combinație a celor trei și nu doar prima…

Rămâne însă o întrebare: putem reduce sarcina fiscală pe muncă fără să stricăm echilibre greu de refăcut? Răspunsul meu este unul categoric: DA! Dar nu doar scăzând cotele ci reformând, simplificând și așezând sistemul contribuțiilor sociale obligatorii pe baze morale.

GABRIEL BIRIŞ, avocat, cofondator al casei de avocatură Biriş Goran