Răul a fost deja făcut! România a devenit o ţară nesigură pentru afaceri. Nici nu mai contează cine are dreptate în tot circul politic din ultima săptămână. Economia românească are nevoie mare de bani din străinătate. Iar străinătatea se va gândi de o sută de ori de acum şi până la un termen foarte îndepărtat până să mai ia în calcul să-şi rişte vreun euro sau dolar într-o ţară condusă de iresponsabili. Ceea ce îngrijorează nu este nici suspendarea lui Băsescu, nici visele umede de preamărire ale lui Antonescu, nici ruşinica penibilă în care s-a băgat Ponta. Toate acestea sunt chestiuni interne, iar dacă românii aleg să se poarte ca la grădiniţă, nici europenii, nici americanii nu-şi vor bate capul cu asta. Problema apare atunci când se umblă la butoanele democraţiei. Un sistem imperfect, cu echilibru fragil şi vulnerabilităţi de tot felul trebuie păzit cu mare grijă. Fiindcă este singurul determinant social care a dovedit, la scara istoriei, că poate aduce bunăstare, libertate şi respect pentru individ fără a fi necesar un tribut de sânge. Iată de ce, la orice simptom de febră a sistemului democratic, lumea civilizată pune mâna pe telefon să cheme ambulanţa. Iar România este acum în postura de a reprezenta mărul stricat din coşul ţărilor democratice. Reacţia previzibilă a celor din jur este de a instaura carantina. Ţara noastră va fi izolată şi pusă sub observaţie atentă până când va dovedi, fără dubii, că şi-a băgat minţile în cap şi că nu e în pericol să dea cu cărămida în cap nevinovaţilor pe stradă.
Spunea un bancher că investitorul este cel mai sperios animal de pe faţa planetei. Este lesne de intuit ce se întamplă în boardurile tuturor multinaţionalelor prezente la noi şi ce decizii vor fi luate la vârful sistemelor financiare de care depindem ca un nou-născut de trupul mamei. Îngheţul economic este iminent, şi declinul pieţei interne – garantat. Din nefericire, clasa politică din România nu a înţeles încă nimic din lecţiile predate de greci sau de unguri. Faptul că ai noştri au nevoie să se lovească de pragul de sus ca să-l vadă pe cel de jos este întrucâtva de înţeles, din cauza faptului că democraţia de la noi abia are vârsta majoratului. Dar de aici şi până la a ne da cu ţeasta de perete din nou şi din nou, în speranţa că zidul va ceda înaintea propriului craniu, este cale lungă şi nepermisă.
Singura soluţie la situaţia actuală – pe termen lung, nota bene! – este schimbarea comportamentului clasei politice. Parlamentul trebuie să înceteze a fi sanctuarul penalilor, iar puternicii momentului să se abţină să-şi bage mâna până la umăr în borcanul cu miere al banului public. Iar speranţa mea se îndreaptă către procurori şi judecători. Ei sunt cei care trebuie să-şi înţeleagă rolul vital în viitorul ţării şi să aibă curajul şi determinarea de a-şi face datoria până la capăt. Dacă politicul va continua să încerce – în cel mai străveziu mod cu putinţă, astăzi – să-şi subordoneze Justiţia, nu ne mai rămâne decât să ne căutăm bilete de avion pentru o ţară cu democraţie de peste 100 de ani.
CLAUDIU ȘERBAN,
director editorial