Ca să o spunem pe șleau, economia are nevoie de reducerea impozitelor, nu de injecții cu credit. Un interesant studiu al OECD, care folosește date din ultimii 50 de ani, arată că expansiunea creditului dăunează creșterii economice. Cei de la OECD susțin că pe parcursul ultimilor 50 de ani, creditul oferit de bănci și alți intermediari financiari a crescut de trei ori mai rapid decât activitatea economic: „în majoritatea țărilor OECD, expansiunea în continuare a creditului nu va duce probabil la creștere economică, ci la declin… Creșterea creditului către sectorul privat încetinește creșterea economică în majoritatea statelor OECD, în schimb creșterea finanțării prin intermediul pieței de capital alimentează creșterea. Creditul reprezintă o frână pentru creșterea economică când se adresează gospodăriilor mai degrabă decât întreprinderilor. Expansiunea financiară alimentează creșterea inegalității veniturilor, deoarece persoanele cu venituri mari au de câștigat de pe urma unei mai mari disponibilități a creditului și pentru că sectorul financiar plătește salarii mari.“
Pe scurt, băieții care au acces ușor la robinetul cu bani capătă puterea de a licita resurse economice și de a acapara o parte mai mare din acestea, în detrimentul populației sărace căreia i se cam refuză creditul. Sper ca nimeni să nu înțeleagă de aici că rezolvarea problemei ar fi impulsionarea creditării săracilor (avem lecția subprime din SUA), deși… parcă-parcă aș fi tentat să cedez și să zic, parafrazându-l pe Henri Cernuschi: “Să se dea credit cu găleata la fiecare, pentru că doar în acest fel se va curăța lumea de ideea că creditul face bine!” Una din întrebările interesante care nu este evitată în acest studiu, este de ce ajunge lumea să se bazeze atât de mult pe datorii, adică ce anume facilitează creșterea volumului creditului? Răspunsul? Sistemul fiscal care avantajează îndatorarea – de exemplu cheltuielile cu dobânzile sunt deductibile. Este considerabil mai ieftin să te finanțezi de la bancă decât prin piața de capital.
Pe fond, știind că acumularea de capital este esențială/sinonimă cu progresul economic, ce ar trebui să facă statul?
– să încurajeze economisirea, nu să o penalizeze cu dobânzi real negative
– să nu impoziteze profitul companiilor, ba chiar să-l impoziteze dublu (punând bir și pe dividende). Iată de ce desființarea impozitului pe profit este atât de utilă societății.
Dar el ce face? Scade artificial dobânzile, încurajând în acest fel îndatorarea și afacerile băncilor, chipurile pentru a stimula economia. Dacă ar vrea să stimuleze de fapt economia, ar reduce taxele. Dar stați! Am pomenit de reduceri de taxe? “Nu-nu, așa ceva nu se poate, fiindcă punem în pericol stabilitatea macroeconomică”. Zice cine? Bancherii.
