bogdan glăvan, profesor de economie, autorul blogului www.logec.ro
În postura lor de înțelepți imparțiali, preocupați de macrostabilitatea și binele României, tehnocrații care au criticat reducerea taxelor au omis totuși ceva în calculele lor meșteșugite: reacția guvernului în fața acestei opoziții. Nici președintele României, nici Școala de la BNR, nici restul politicienilor nu au văzut că, dacă dau șah guvernului în legătură cu Codul fiscal, acesta va face mat economia prin creșterea cheltuielilor publice. Abia acum disperarea care a împins guvernul să reducă TVA se traduce în populism deșănțat! Lipsa de viziune politică a tehnocraților este tragicomică. În cazul în care ei chiar au crezut că reducerea taxelor tinde să stimuleze prea mult consumul și să supraîncălzească economia (ceea ce este fals), ei bine, acum au ocazia să-și vadă temerile îndeplinite tocmai din cauza propriilor acțiuni. Care este eroarea strategică majoră pe care au comis-o? Aceea de a crede (sau nu) și de a perpetua în rândul opiniei publice ideea că clasa politică poate acționa rațional, gândindu-se doar la beneficiul societății și deloc la propriile interese. Ei au încercat (inocent sau nu) să determine statul să acționeze prudent, dozând reducerea fiscalității astfel încât să nu apară o incongruență hâdă între veniturile și angajamentele bugetare. Tentativa lor este un eșec total. Iată că astăzi ne aflăm puși în fața situației împlinite: mai vedem ce s-o întâmpla cu taxele, dar până una-alta cresc cheltuielile! Orice guvern, cu apriga nevoie de a marca la capitolul popularitate ar fi procedat în acest fel, practic strategia de rezervă a lui Victor Ponta era ca și telefonată. Doar că specialiștii în PIB potențial și supraîncălzire nu s-au prins. În dezbaterile pe tema Codului fiscal s-a pierdut din vedere elementul esențial: acela că ne aflăm în fața unei ocazii rarisime, a unei oportunități politice excepționale de a reduce impozitele, într-o economie sufocată de povara fiscală. De regulă, nu avem parte de așa ceva, politicienii find mai tot timpul interesați să mărească rolul statului în economie și să pună noi biruri. Nici măcar pe timpul crizei, când știința economică urla prin toate manualele că guvernul trebuie să reducă taxele, acest lucru nu s-a produs. De ce? Deoarece stimulentele politice sunt contrare! Tocmai din acest motiv, fix în acest moment era esențial să aplaudăm guvernul pentru intenția de a reduce taxele.
Fără îndoială, guvernatorul poartă o mare răspundere pentru situația creată. În loc să sprijine constructiv guvernul în implementarea reducerii de taxe, pe care până mai ieri o clama, a ales să acționeze contra acestui demers. Economiștii au ratat șansa istorică de a face front comun în favoarea scăderii impozitelor, în condiții de echilibru bugetar, așa cum au susținut cei 40 de profesori și antreprenori în scrisoarea deschisă. Toată clasa politică, cea care se consideră responsabilă, trebuia să susțină Codul fiscal, punând presiune pe guvern să nu submineze acest demers reformist prin măsuri populiste de creștere a cheltuielilor. Acest lucru nu s-a întâmplat. Din păcate era ușor de imaginat că alternativa la o reformă „agresivă“ (cum zice Ionuț Dumitru) și la riscul dezechilibrării pe termen scurt a finanțelor publice nu este o reformă graduală, a pașilor mărunți + echilibru bugetar, ci alimentarea celei mai hidoase forme de populism și deficit bugetar.