.
Mândrie, cinste, recunoștință! Cuvinte mari și demne pentru toți sportivii României, indiferent că practică sporturi de echipă sau individuale. Olimpici sau medaliați în alte competiții sportive, astfel de persoane care reprezintă cu onoare România ne aduc beneficii uriașe, dar nu sunt recompensați pe măsură. Ceea ce este și mai dureros este că sportul este un sector subfinanțat. Indiferent că vorbim de fotbal, handbal, gimnastică, rugby, tenis sau orice altceva, sportul din România este și rămâne un business. O afacere care îți poate aduce profit. Dar numai dacă știi să-l manageriezi. Iar statul, cel care contribuie cel mai mult la finanțarea acestui sector, s-a dovedit întotdeauna un prost manager. Din câte se pare, tot statul este cel de la care se așteaptă și mai mult. Cam asta este pe scurt concluzia unei dezbateri organizate, săptămâna trecută, de Fundația Alexandrion, la care au participat sportivi, oameni de sport, ziarişti, precum şi reprezentanţi ai statului. Aici s-au tras și unele semnale de alarmă. Nu sunt nici noi, dar nici vechi, doar că nu s-au găsit soluții pentru ele. Și asta nu de ieri, de azi, ci de ani buni, în care numărul perfomanțelor a scăzut drastic, în timp ce finanțările nici nu au crescut, dar nici nu au scăzut. Cel mai mare abandon se regăsește în rândul cadeților și juniorilor de 16,17 ani care trebuie să se pregătească pentru examenele de bacalaureat sau de admitere la universitate. O concluzie prezentată de doamna Carmen Tocală, secretar de stat în cadrul Ministerul Tineretului şi Sportului. Federațiile naționale vorbesc doar despre medalii și perfomanțe, nimeni nu se gândește să-și lărgească aria de selecție sau să crească numărul de sportivi. Așa am ajuns ca multe dintre școli dar mai ales licee să nu aibă o echipă sportivă. Competițiile locale, județene, naționale sunt tot mai slab reprezentate.
Risipă. Acest cuvânt reprezintă cel mai bine tot ce s-a făcut în ultimii 10-15 ani. Un exemplu este Arena Națională. Costurile de construcție au depășit 234 de milioane de euro, iar stadionul este închis de câteva luni. Arena nu este singurul caz. Nu avem o sala polivalentă în adevăratul sens al cuvântului, care să poată găzdui competiții internaționale. La fel, nici stadioane. Fără o strategie și o prioritizare a proiectelor, sportul va deveni o simplă activitate necesară menținerii sănătății organismului. Nu e rău nici așa, întrucât americanii au ajuns la concluzia că 1 dolar investit în sport a dus la reducerea cheltuielilor cu sănătatea cu 3 dolari. Dar asta nu înseamnă că nu avem nevoie de finanțări pentru spitale sau infrastructură, educație etc. Doar că trebuiesc bine – prioritizate, iar investițiile controlate, pentru a nu ne trezi cu autostrăzi la preț triplu pe kilometru sau parcuri cu locurile de joacă pentru copii în localități doar cu vârstnici. Și ceea ce este cel mai important este transparența. Banul public să fie transparent și ușor verificabil.