Reîntoarcerea acasă, în deplină libertate, a lui Ramil Safarov, ofițer în armata azeră condamnat pentru crimă, a stârnit una dintre cele mai puternice furtuni diplomatice din istoria recentă a Europei Centrale. Vârtejul ei a prins atât Rusia, cât și SUA și Uniunea Europeană, și a dus la un război al vorbelor într-una dintre cele mai instabile regiuni ale lumii. Safarov a ucis cu toporul un ofițer armean pe nume Gurgen Margarjan, coleg la un curs de engleză organizat de NATO la Budapesta, în 2004. În apărarea sa, Safarov a amintit de atrocitățile comise de armeni în Azerbaidjan în confictul din 1988-1994. A povestit curții cum locotenentul armean Margarjan l-a incitat pe tema regiunii Nagorno-Karabakh, aflată în dispută între cele două țări, și de unde Safarov fusese nevoit să se refugieze.
Iar acum, Ungaria l-a repatriat pentru că, spun oficialii maghiari, li se promisese că Safarov își va ispăși sentința până la final în într-o închisoare azeră. Doar că, odată sosit în Baku, a fost grațiat pe loc și primit ca un erou național, apoi a fost promovat la gradul de maior. 
Armenia a reacționat violent și a întrerupt relațiile diplomatice cu Budapesta. În Erevan, protestatarii furioşi au ars steagul Ungariei și au aruncat cu roșii în consulatul maghiar. Președintele armean, Serj Sarkisian, a declarat că țara sa este dispusă să meargă până la un conflict armat. „Nu ne dorim un război, însă, dacă vom fi nevoiți, ne vom lupta și vom ieși triumfători. Nu ne temem de criminali, nici măcar de cei care se bucură de protecția unui șef de stat“.
Jar pe focul unui vechi conflict
Patrick Ventrell, purtător de cuvânt al Departamentului american de stat, a afirmat că Statele Unite sunt „extrem de îngrijorate“ de grațierea lui Safarov și că vor cere explicații atât de la Budapesta, cât și de la Baku.  Rusia, care a condus eforturile de mediere a relațiilor dintre cele două țări în ultimii ani, a declarat că acțiunile guvernelor ungar și azer „vin în contradicție cu normele negociate internațional“ pentru restabilirea păcii în regiune.
Și Ungaria a condamnat decizia eliberării lui Safarov, explicând cum a fost indusă în eroare de guvernul de la Baku. Oficialii maghiari au spus că au primit asigurări din partea Azerbaidjanului că Safarov va fi eliberat condiționat doar după ce va fi ispășit cel puțin 25 de ani de închisoare.
În presa maghiară, au apărut informații conform cărora, încă de la condamnarea lui Safarov, Azerbaidjanul a exercitat presiuni puternice asupra Ungariei pentru a-l elibera. Tot mai mulți jurnaliști cred că este vorba de o afacere murdară – teoria care circulă este că, în schimbul repatrierii, Azerbaidjanul ar fi promis să achiziționeze titluri de stat ungurești. Iar Ungaria are mare nevoie de bani. Este prinsă de prea mult timp în negocieri inutile cu FMI și UE în vederea încheierii unui nou acord stand-by. Acum, executivul de la Budapesta caută fervent alți potențiali investitori din Asia și Orientul Mijlociu. De unde și vizita din iunie a domnului Orbán în Azerbaidjan.
Ambele guverne au negat aceste informații. Dintr-un anumit punct de vedere, gravitatea acestei crize diplomatice este surprinzătoare. Diplomații maghiari sunt de obicei inteligenți, supli și foarte bine puși la punct. În timpul crizei libiene, în timp ce majoritatea diplomațiilor au plecat spre casă, Ambasada Ungariei la Tripoli și-a ținut deschise porțile. Astfel încât, șapte luni mai târziu, la finalul unui război cumplit, Budapesta ajunsese să reprezinte circa 50 de guverne rămase fără personal. În acea perioadă, Ungaria a negociat eliberarea a patru jurnaliști occidentali și a reușit s-o scoată din zona de conflict chiar și pe Talitha van Zon, fotomodel olandez și fostă iubită a unuia dintre fiii colonelului Gaddafi.  
De data aceasta, însă, afacerea Safarov a fost instrumentată de premierul Viktor Orbán și de ministrul pentru relații economice internaționale, Péter Szijjártó, nu de ministrul de externe.
În paralel, tot acest scandal ridică întrebări privind integritatea Uniunii Europene, care tocmai a oferit 18,5 milioane de euro Azerbaidjanului, stat bogat în petrol, pentru „reformarea sistemelor de justiție și imigraționist“. Iar până acum, Catherine Ashton, înaltul reprezentant al UE pentru afaceri externe, nu a emis decât o declarație de „îngrijorare“.

Eastern Approaches este comentariul pe teme est-europene al revistei The Economist