Nivelul atins de coruptia dintr-o tara ii poate sufoca acesteia economia. Pe plan international, experienta tarilor africane si asiatice a aratat ca aplicarea arbitrara a legilor, cresterea deficitului bugetar (datorata imposibilitatii colectarii veniturilor bugetare), optimismul infractorilor care constata ca pot scapa nepedepsiti si risipirea resurselor publice sunt numai cateva dintre efectele coruptiei. Astfel ca, scapata de sub control, ea devine o amenintare la adresa statului, caruia ii poate paraliza functionarea.
Mita e pedepsita
de Codul penal
In domeniul comercial, darea de mita in momentul realizarii afacerilor afecteaza concurenta. Efectele practicilor de acest tip sunt resimtite si in planul comertului international. Acesta este motivul pentru care reducerea drastica a investitiilor straine este una dintre consecintele coruptiei dintr-o tara si este cauzata si de retinerea multora dintre investitorii seriosi de a recurge la practici pe care ei au fost obisnuiti sa le considere inacceptabile.
Statele Unite au adoptat, in 1978, un act normativ prin care a fost incriminata mituirea unui oficial strain, fapta ce a inceput sa fie considerata infractiune. Cu toate acestea, legislatia multor alte tari a continuat sa permita deducerea din impozit a sumelor de bani date ca mita in strainatate, considerate cheltuiala. Constatandu-se ca incheierea tranzactiilor pe baza unor criterii neconcurentiale influenteaza negativ comertul international, la sfarsitul anului 1997, tarile membre ale OECD au semnat o conventie prin care s-au obligat ca, pentru combaterea darii de mita din tranzactiile comerciale internationale, sa adopte pe plan national acte normative prin care sa incrimineze si ele mituirea unor oficiali straini, in scopul obtinerii sau mentinerii unor afaceri. De asemenea, o alta masura pe care s-au obligat sa o adopte este eliminarea sumelor platite in acest scop dintre cheltuielile deductibile. Conventia nu impune insa si incriminarea platii oficialilor straini in alte scopuri (pentru urgentarea obtinerii unei autorizatii etc); acestea sunt considerate probleme interne ale statului respectiv, care nu afecteaza competitia corecta dintre firmele internationale.
Asadar, tarile semnatare vor incrimina si vor pedepsi cu inchisoarea mituirea oficialilor straini, indiferent de regimul juridic pe care fapta il are in tara in care mita a fost data, iar pedeapsa va fi similara cu cea aplicata in cazul mituirii unor oficiali din tara proprie. Cercurile de afaceri din tarile in care astfel de reglementari sunt pe cale a fi adoptate sunt insa ingrijorate, temandu-se ca in acest mod vor fi dezavantajate fata de competitorii lor din tarile care nu vor adopta reglementari similare. In tara noastra, introducerea unei astfel de reglementari nu apare ca fiind o urgenta.
Combaterea spalarii banilor este un alt instrument eficient in lupta impotriva coruptiei. Un pas important a fost facut, prin adoptarea, in luna ianuarie, a Legii nr. 21/1999 privind prevenirea si sanctionarea spalarii banilor. Aceasta sanctioneaza infractiunea de spalare a banilor (art.23), care consta in schimbarea sau transferul de valori, in scopul ascunderii originii lor ilicite, precum si in ascunderea naturii reale a provenientei si dobandirea, posesia sau utilizarea de bunuri, cunoscand ca acestea provin din savarsirea infractiunilor prevazute la litera a) a aceluiasi articol.
Enumerarea cuprinsa la litera a) insa, desi contine o lunga insiruire de activitati ilicite incriminate de legea penala (de la traficul cu stupefiante, arme si munitii la traficul de animale ocrotite si comertul cu tesuturi si organe umane), nu include, in mod surprinzator, si luarea de mita printre acestea. Aceasta intriga cu atat mai mult cu cat firmele internationale care deduc astfel de cheltuieli recunosc adesea ca sumele date ca mita in alte tari pentru realizarea unor tranzactii ating chiar si nivelul milioanelor de dolari.
Intre prevederile Codului penal exista totusi un articol care incrimineaza luarea de mita. Aceasta este fapta functionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, in scopul de a indeplini, a nu indeplini, ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu, prin „functionar” se intelege, potrivit Codului penal, atat functionar public, cat si orice salariat care exercita o insarcinare in serviciul unei persoane juridice.
Fapta savarsita de functionarii cu atributii de control poate fi sanctionata mai aspru (limita maxima a pedepsei este de 15 ani, spre deosebire de 12 ani, in cazul celorlalti functionari).
Practica se intalneste cu situatii variate. Se constata ca fapta considerata infractiune care se pedepseste este realizarea unui acord intre mituit si mituitor si astfel, sub acest aspect, nu prezinta importanta daca ceea ce s-a pretins sau s-a promis s-a si inmanat sau nu se va mai inmana ulterior.
De asemenea, practica a stabilit (similar celei din sistemul de drept anglo-saxon) ca nu prezinta importanta nici faptul ca cel mituit intentiona sau nu sa indeplineasca actul de serviciu solicitat. Darea si luarea de mita presupun incredere intre cele doua parti ale tranzactiei, iar intre parti apar probleme atunci cand increderea este inselata. Aceste aspecte nu mai privesc legea penala, deoarece ceea ce incrimineaza aceasta este violarea increderii pe care organizatia a avut-o in cel mituit, care astfel pune interesul sau deasupra interesului celorlalti.
Darea de mita este si ea incriminata de Codul penal (art. 255), dar pedeapsa care poate fi aplicata este cu mult mai mica (de la sase luni la cinci ani, spre deosebire de de 3-12 ani, in cazul luarii de mita).
Asupra acestui aspect, pe plan international s-a apreciat ca este de dorit, pentru o reala eficienta a masurilor, ca atitudinea fata de cei ce dau mita sa fie aceeasi cu cea fata de cei ce primesc (in tranzactiile comerciale internationale, sumele platite ca mita sunt uneori fabuloase, iar acestor sume putini functionari publici ai unor tari sarace le-ar putea rezista). Prin urmare, promiterea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, in modurile si scopurile aratate in art. 254, se pedepsesc cu inchisoare de la sase luni la cinci ani. Fapta nu constituie infractiune atunci cand mituitorul a fost constrans, prin orice mijloace, de catre cel care a luat mita. Aceasta prevedere a fost inclusa deoarece exista si situatii in care cel care care a dat a fost cu adevarat inocent, nevoit sa evite consecintele vatamatoare pentru el ale faptei functionarului, care, de multe ori, imbraca forma abuzului in serviciu (fapta functionarului care, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu indeplineste un act ori il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o vatamare intereselor legale ale unei persoane – de exemplu, refuzul inregistrarii cererii petentului sau solicitarea indeplinirii unor conditii absurde, vadit nenecesare). In plus, pentru a se incuraja descoperirea acestor fapte, dificil de descoperit si probat altfel, legea prevede ca mituitorul nu se pedepseste daca denunta autoritatii fapta mai inainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru acea infractiune.
Infractiunile de serviciu sunt cazuri aparte
Distinct fata de luarea si darea de mita, Codul penal incrimineaza si primirea de foloase necuvenite (primirea de catre un functionar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale, la care era obligat in temeiul acesteia), precum si traficul de influenta (primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, savarsita de catre o persoana care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar sau, altui salariat, pentru a-l determina sa faca ori sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu), completand astfel seria infractiunilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.r
Toate acestea au ca element comun utilizarea de catre faptuitor a atributiilor cu care a fost investit in scopul obtinerii de foloase personale.r
Indicele international al coruptiei (The Transparency International 1998 Corruption Perceptions Index) plaseaza Romania pe pozitia 61, alaturi de Iugoslavia, Argentina, Nicaragua si Thailanda (prima in clasament, tara cu cel mai redus nivel al coruptiei, este Danemarca, urmata de Finlanda si Suedia). r
Se va gasi, desigur, cine sa raspunda la intrebarea daca si in tara noastra, la fel ca in multe alte tari (majoritatea neeuropene), mituirea este o componenta a „culturii”. Rolul acesta nu revine insa celor indreptatiti sa lupte impotriva coruptiei, dupa cum rolul lor nu este nici cel de a asista neputinciosi la atingerea pragului de jos al prabusirii economice. tr
r