Globalizarea a fost mană cerească pentru oamenii bogați care doresc să țină mâinile Fiscului departe de buzunarele lor. Companiile americane păstrează aproximativ jumătate din profiturile de peste mări în paradisuri fiscale offshore, cu o creștere substanțială față de sfârșitul anilor 1970.
Aproximativ 12 trilioane de dolari din bogăția financiară globală este deținută în spa-uri financiare, cum ar fi Insulele Virgine Britanice, scrie Adrian Wooldridge în analiza publicată de Bloomberg.
Efort global impresionant de a umple golurile fiscale
Dar pentru cât timp? Ultimul deceniu a avut parte de un efort global impresionant de a umple golurile fiscale. În 2017, guvernele au introdus un sistem de schimb automat de informații bancare prin care centrele financiare offshore trebuie să informeze autoritățile fiscale din țara rezidentă a titularului de cont despre tranzacțiile bancare. În 2021, peste 140 de țări și teritorii, coordonate de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, au încheiat un acord pentru implementarea unui impozit minim de 15% pe profiturile multinaționalelor și redirecționarea veniturilor fiscale către țările în care produsele sunt efectiv vândute sau utilizate.
Un nou raport al Observatorului Fiscal al UE, grupul de cercetare găzduit de Facultatea de economie din Paris, oferă o primă imagine detaliată asupra progreselor înregistrate.
Observatorul folosește cu generozitate termenul de „evaziune” pentru a acoperi nu doar evaziunea fiscală ilegală, ci și actele ingenioase de evaziune fiscală care implică paradisuri fiscale sau companii fictive, unde găsesc culcuș miliardarii și companiile care vor să scape de impozite. Dar oferă și date vitale, generate de ceea ce ei numesc un „big bang informațional”, pentru îmbunătățirea sistemului fiscal global.
Oricare ar fi greșelile din acest raport, din exces de zel, trebuie să se facă tot posibilul pentru a reconcilia globalizarea cu justiția, dacă vrem să salvăm sistemul global de la autodistrugere.
Schimbul automat de informații bancare a redus evaziunea fiscală offshore a bogaților
Campania a înregistrat un succes major: schimbul automat de informații bancare a redus cu aproximativ trei procente evaziunea fiscală offshore a bogaților. Înainte de 2017, aproximativ 90% din capitalul financiar deținut offshore nu era raportat autorităților fiscale. Astăzi, deși același procent din PIB-ul global este deținut în paradisuri fiscale, doar aproximativ un sfert o face.
Un sfert din averea offshore care era deținută anterior sub formă de active financiare este posibil să fi fost convertită în imobiliare. Aproximativ 500 de miliarde de dolari in imobiliare sunt deținute de proprietari străini, adesea companii, nu persoane fizice, în șase locuri: Londra, Paris, Singapore, Dubai, Coasta de Azur și, în mod surprinzător, Oslo. Acest lucru echivalează cu aproximativ 10% din totalul imobiliar din aceste zone.
Când vine vorba de schimbarea anti-profit, lucrurile arată altfel. În 2022, profituri în valoare de 1 trilion de dolari au fost înregistrate în paradisuri fiscale – adică aproximativ 35% din toate profiturile înregistrate de companiile multinaționale în afara țării lor de origine și aproximativ aceleași cu cifrele de dinainte de legislație.
Irlanda a avut mult mai mult succes în a acționa ca „stat pirat” în interiorul UE
Irlanda este un bun exemplu de țară care s-a folosit de acest sistem. Irlanda a avut mult mai mult succes în a acționa ca „stat pirat” în interiorul UE, decât Marea Britanie în afara UE.
În 2022, Irlanda a colectat echivalentul a 4.500 euro impozit pe venit pe cap de locuitor – de aproape cinci ori mai mult decât Franța sau Germania, care au cote mult mai mari ale impozitului pe profit. Introducerea de către Irlanda a unei cote de impozitare deosebit de scăzute (6,25%) pentru redevențe (ca parte a așa-numitului regim „cutie de brevete”) a condus la o creștere a numărului companiilor globale care își plasează „activele necorporale” aici.
O taxă minimă globală egală cu 2% din averea lor
Globalizarea nu este singurul personaj negativ din povestea Observatorului Fiscal al UE: una dintre cele mai mari distorsiuni ale sistemului fiscal global are loc mai degrabă la nivel național, decât la nivel global. Miliardarii americani au o cotă efectivă de impozitare echivalentă cu 0,5% din averea lor, iar miliardarii francezi o cotă zero.
Miliardarii americani își determină companiile să-și păstreze câștigurile. Observatorul crede că există o soluție globală la aceste probleme naționale: să se impună tuturor miliardarilor o taxă minimă globală egală cu 2% din averea lor.
O idee greșită, dar și contraproductivă. Greșită, deoarece cel mai bun loc pentru a face față structurilor corporative franceze este mai degrabă în Franța, decât la nivel global. Contraproductivă pentru că, de obicei, cheia succesului armonizării fiscale o reprezintă Statele Unite, o țară care are încă un punct slab pentru miliardari.
SUA au fost cele care au dat semnalul în cursa împotriva paradisurilor fiscale cu Legea conformității fiscale a conturilor din străinătate (FATCA), care a impus tuturor băncilor să raporteze conturile bancare deținute de cetățenii americani. Multinaționalele americane își pun aproape jumătate din profiturile străine în paradisuri fiscale, comparativ cu 30% multinaționalele din afara SUA.
Globalizarea nu poate fi susținută dacă înseamnă impozite mai mici pentru bogați, care își pot ascunde veniturile, și taxe mai mari pentru oamenii obișnuiți, care nu au de ales decât să plătească impozite pe salarii. Este și mai greu de susținut dacă oamenilor de succes, în special tinerilor, le este din ce în ce mai dificil să trăiască în orașele mari, unde evaziunea fiscală convertește proprietățile urbane în echivalentul conturilor bancare elvețiene. Ce rost are să-ți ascunzi averea de Fisc dacă, în acest proces, dai foc la baza sistemului capitalist?