Lupta politică din perioada interbelică
Din păcate, cei ce se implicau în confruntările pentru putere au înţeles numai că trebuie să facă totul pentru a ajunge în funcţiile de conducere. Nici măcar nu conta dacă aveau cu adevărat talent administrativ.
Armand Călinescu a fost un politician ţărănist energic şi capabil din perioada interbelică şi era un monarhist convins. Muncea mult pentru buna funcţionare a ţării şi pentru afirmarea formaţiunii din care provenea. Din păcate, conducătorii grupării au rămas ataşaţi de un sistem învechit, cel care este acceptat şi astăzi de liderii ce vor să ajungă în fruntea ierarhiei. Se recomanda organizarea de mari adunări populare pentru a se demonstra alegătorilor de ce forţă poate să dea dovadă candidaţii. PNŢ a concentrat în Bucureşti la 21 mai 1933 130.000 de oameni aduşi din toate colţurile ţării cu trenurile şi sistemul feroviar a funcţionat perfect. Oamenii au demonstrat pe Calea Victoriei dragostea faţă de partid timp de 6 ore şi jumătate şi apoi au fost trimişi spre casele lor. Impresia de forţă a fost asigurată şi de menţinerea a încă 20.000 pentru a doua zi.
Nu este nimic deosebit într-un astfel de miting şi sistemul a fost păstrat şi de partidele totalitare. Trebuie să se observe că România era afectată de Marea Criză Economică şi nu erau bani pentru salarii, dar partidele particulare aveau fonduri din belşug pentru deplasarea unor adevărate armate pe distanţe mari.
Mult mai interesantă este o altă situaţie. Toate grupările politice din lume sunt într-o absolută eroare de gândire şi parcă asistăm la o adevărată beţie intelectuală. Psihologul Gustave Le Bon a demonstrat încă din secolul al XIX-lea că mulţimile nu gândesc şi nu sunt decât o masă de manevră pentru persoane dornice de putere. Omenirea ar trebui condusă de adevărate valori şi nu de cei ce simulează patriotismul fierbinte sau sunt obsedaţi de idei totalitare.
Un atentat mai puţin cunoscut
România interbelică a fost un stat în plin avânt economic, dar era vecin cu Uniunea Sovietică, lagărul comunist dorind cu orice preţ distrugerea lumii normale. Conducerea de la Moscova a declarat război întregii omeniri şi concepea mereu planuri pentru subminarea lagărului capitalist. Nu exista o situaţie de convieţuire decât până când o armată monstruoasă prin puterea de foc urma să treacă la aplicarea termenului de revoluţie mondială, adică de cucerire a întregii planete.
Membrii grupărilor comuniste erau supuşi complet organizaţiei numite Comintern, care era la rândul ei controlată de către poliţia politică stalinistă. Nu mai făceau parte din popoarele din care proveneau, ci erau duşmanii ce doreau trimiterea oamenilor în lagăre de exterminare în numele fericirii de tip marxist. Iosif Stalin a înţeles corect psihologia comunităţilor europene în caz de agresiune şi n-a vrut să dea ocazia coagulării unei alianţe împotriva forţelor roşii. A preferat să simuleze colaborarea cu lumea normală în timp ce lua măsuri pentru subminarea statelor capitaliste.
Orice metodă era permisă de liderii poliţiei politice şi planuri monstruoase au fost elaborate la sediul din Moscova. Era normal să fie tentative de asasinat împotriva unor conducători pentru a provoca haos şi România era o ţintă interesantă pentru că dispunea de petrolul Europei. Regele Carol al II-lea abia venise la putere şi ţara era afectată de valurile crizei economice. Uciderea monarhului după anii Regenţei ar fi însemnat o lovitură grea pentru ordinea din ţara de dincolo de Nistru. O vizită a regelui la Cernăuţi împreună cu conducătorul guvernului la 24 mai 1933 era prilejul mai mult decât ideal pentru decapitarea statului român. Autorităţile au fost însă vigilente şi au prins un ucrainean comunist ce dorea să arunce în aer tribuna oficială cu ajutorul unui dispozitiv exploziv compus dintr-un proiectil de calibrul 75 mm şi o instalaţie incendiară pe bază de spirt. A fost o tentativă cu materiale din zonă şi planul a eşuat, dar partidul extremist de stânga făcea tot ce putea împotriva statului român. Ideea de colaborare şi prietenie era complet străină serviciilor secrete din Uniunea Sovietică.
