Nici o clipa nu am crezut ca lansarea, cu mare tam-tam, a unei anchete oficiale a Politiei sau Parchetului impotriva unui "greu" este altceva decat o maraiala la adversar. Indiferent cine este la putere si cine in opozitie, riscul de a iesi cu beregata sfasiata (politic vorbind) dintr-o lupta indarjita este urias. Asta a inteles si Conventia in 1997, cand a lasat-o mai moale cu lupta anticoruptie, dupa un inceput in tromba, in care parea ca vor urma valuri de arestari spectaculoase, cu nume unul
Nici o clipa nu am crezut ca lansarea, cu mare tam-tam, a unei anchete oficiale a Politiei sau Parchetului impotriva unui „greu” este altceva decat o maraiala la adversar. Indiferent cine este la putere si cine in opozitie, riscul de a iesi cu beregata sfasiata (politic vorbind) dintr-o lupta indarjita este urias. Asta a inteles si Conventia in 1997, cand a lasat-o mai moale cu lupta anticoruptie, dupa un inceput in tromba, in care parea ca vor urma valuri de arestari spectaculoase, cu nume unul si unul, dosare doldora de dovezi zdrobitoare, procese cu inculpati celebri, toti membri sau apropiati ai PDSR, fostul (pe atunci) partid la putere.
Nu altfel s-a comportat PSD cand a revenit la putere. Au fost acuzati multi din protagonistii perioadei 1997 – 2000: Radu Sarbu, Ioan Avram Muresan, Radu Berceanu etc. S-au intocmit dosare, s-au facut publice multe acuzatii, care mai de care mai grave, dar nu am auzit sa fi fost condamnat macar unul dintre marii corupti ai fostei guvernari.
„Maraie, dar nu musca!” a devenit legea nescrisa, dar de capatai, a luptei politice. Dosarele instrumentate de politisti si procurori, cu dovezile adunate de acestia au fost folosite tot timpul ca factori de descurajare si ca moneda de schimb. Niciodata nu au fost folosite pana la capat in justitie, pentru ca nici unul dintre combatanti nu este suficient de curat incat sa nu fie vulnerabil. La urma urmei, ar fi fost o infruntare absurda: corupti contra corupti, angajati intr-o lupta anticoruptie. Finalul, previzibil, ar fi fost o reciproca anihilare din punct de vedere politic.
Dosarul „Flota” sau, mai bine zis, dosarul Basescu nu se abate de la mai sus mentionata lege nescrisa. Presedintele PD a spus cu toata gura ce i-a cerut insusi Adrian Nastase in schimbul dosarului: sa se dizolve, cu partid cu tot, in marele PSD. Altfel… Adrian Nastase a negat ca l-ar fi santajat pe Basescu, dar nu stim cati l-au crezut. Ar fi interesant un sondaj pe aceasta tema. O fi o coincidenta faptul ca unul dintre obiectivele politicii PSD este tocmai disparitia Partidului Democrat, obiectiv in stadiu intermediar de realizare, dupa plecarea unor membri de vaza ai PD catre PSD. O fi, de asemenea, o coincidenta faptul ca lansarea dosarului „Flota” are loc la scurt timp dupa ce Traian Basescu a refuzat sa-si inscrie partidul in PSD.
Cum am putea crede in asemenea coincidente? Scandalul dezintegrarii flotei comerciale a Romaniei este cel mai vechi. In ciuda cercetarilor facute de zeci de anchetatori timp de zece ani, nu a fost inculpat nici unul dintre ministrii transporturilor din perioada in care s-au facut pierdute navele. Basescu este primul aflat in situatia de a fi acuzat oficial, si asta intr-un moment in care partidul sau inca exista, iar pana la alegeri nu mai este chiar atat de mult timp.
Incrancenarea combatantilor este maxima, insa evitarea unei lupte decisive este inca posibila. Basescu a facut unele aluzii la mafia bacauana, a amintit unele lucruri nu tocmai favorabile despre Hrebenciuc si este evident ca stie mult mai multe decat a spus pana acum. De asemenea, este de asteptat ca seful PD sa nu fie lasat singur in aceasta lupta, pentru ca daca Basescu o pateste, singura intrebare care se pune este cine urmeaza.
Actuala runda a disputei Basescu – Nastase nu se va solda cu nici o victima. Cainele care maraie mai putin fioros, dar nu cedeaza isi pierde o parte din teritoriul controlat, dar nu si viata.