Nicolae Tonitza s-a născut pe 13 aprilie 1886 la Bârlad şi a absolvit Şcoala „Manolache K. Epureanu“ din oraşul natal, Şcoala de Arte Frumoase din Iaşi – obţinând diploma abia în anul 1912 – şi Academia Regală bavareză de Arte Frumoase din München, oraş în care expune câteva lucrări. La începuturile carierei, trimite caricaturi la revista „Furnica“ şi un articol la revista „Arta română“ din Iaşi, intitulat „Importanţa criticii de artă“. Din 1909 începe să călătorească cu precădere în Franţa şi Italia, unde studiază lucrările unor pictori celebri şi participă la zugrăvirea unor biserici. Totodată, realizează desene şi articole pentru diferite reviste ale vremii şi publică lucrări de grafică militantă în reviste de orientare progresistă.
Inventivă şi plină de farmec
După întoarcerea în ţară, creează seria de lucrări numită „Din viaţa celor umili“, participă la diferite expoziţii, iar în anul 1916 expune la Bucureşti 94 de picturi şi desene. Primele picturi ale lui Tonitza sunt caracterizate de ecouri impresioniste. Pictura luminoasă, inventivă şi plină de farmec îl impune pe Tonitza ca fiind unul dintre cei mai valoroşi artişti ai secolului al XX-lea. Lucrările sale au reprezentat mai multe categorii, din care pot fi amintite: naturi statice („Vas cu trandafiri“, 1927-1929; „Natură statică cu icoană“, 1927-1928); scene de interior („Cerdacul”, 1924; „Vatra“, 1925); nuduri („Nud la malul mării“; „Nud“, 1926); peisaje („Peisaj bucureştean“, 1925; „Vedere din Bucureşti, iarna“, 1925); peisaje dobrogene, portrete de copii („Fata pădurarului“, 1924; „Katiuşka lipoveancă“; „Cap de copil“); clovni („Pagliaccio“, „Clovn“) sau portrete şi autoportrete („Portretul lui Gala Galaction“, 1921; „Autoportret“, 1923). Nicolae Tonitza s-a stins din viaţă la 26 februarie 1940, în Bucureşti.
O victorie
Se poate spune despre Tonitza că este artistul în spatele căruia s-a reconstruit întreaga piaţă de artă românească. După cum subliniază şi experţii Casei de Licitaţii Ara Art Collection, într-o perioadă în care investiţiile pe pieţele tradiţionale, în acţiuni sau în obligaţiuni, au devenit riscante, mulţi oameni de afaceri îşi direcţionează banii spre arta românească. A avea un Tonitza în ziua de azi reprezintă o victorie. Spre exemplu, zeci de ani, lucrarea „Golgota“ a lui Nicolae Tonitza a putut fi admirată doar la Muzeul Naţional de Artă al României. În 2009, tabloul le-a revenit moştenitorilor de drept, iar în 2010 opera, estimată la o valoare între 100.000 şi 150.000 euro, a reprezentat cea mai mare lucrare a lui Tonitza licitată vreodată pe piaţa românească de artă. Opera provine din colecţia diplomatului român Vasile Stoica, colecţie confiscată în 1977 de Muzeul Naţional de Artă al României, după moartea în detenţie, la Jilava, a colecţionarului.
În cursul lunii noiembrie, Tonitza a înregistrat un nou succes la Casa de Licitaţii Ara Art Collection: lucrarea „Crizanteme“ a fost adjudecată cu suma de 24.000 de euro. «Crizantemele» lui Tonitza provin dintr-o colecţie renumită din Bucureşti, tehnică ulei pe carton“, explică expertul Ara Art Collection, Ariadna Zec.
Pe primul loc în Top 100
În „Top 100 cei mai valoroşi pictori români“ alcătuit de revista Capital, pe primul loc se află Nicolae Tonitza, al cărui tablou „Nud în iatac“ a fost vândut, în decembrie 2011, pentru suma de 290.000 de euro. Printre tranzacţiile semnificative ale lucrărilor de Nicolae Tonitza mai pot fi amintite „Golgota“ (2010: 125.000 de euro), „Pe verandă“ (iunie 2011: 155.000 de euro), „Trei fraţi“ (martie 2012: 170.000 de euro) şi „Două surori“ (iulie 2012: 125.000 de euro).
