In conditiile concurentei din ce in ce mai mari, cunoasterea cat mai precisa de catre o firma a dorintelor si a comportamentelor consumatorilor este absolut necesara pentru a avea succes pe piata.In functie de aceste informatii, producatorul poate inova sau introduce in fabricatie produsele care satisfac cel mai bine nevoile cumparatorilor. Pe baza cunoasterii puterii si a obiceiurilor de cumparare, a locului preferat din care se aprovizioneaza o anumita categorie a populatiei, se poate creiona
In conditiile concurentei din ce in ce mai mari, cunoasterea cat mai precisa de catre o firma a dorintelor si a comportamentelor consumatorilor este absolut necesara pentru a avea succes pe piata.
In functie de aceste informatii, producatorul poate inova sau introduce in fabricatie produsele care satisfac cel mai bine nevoile cumparatorilor. Pe baza cunoasterii puterii si a obiceiurilor de cumparare, a locului preferat din care se aprovizioneaza o anumita categorie a populatiei, se poate creiona un profil destul de precis al consumatorului.
Compania Gfk monitorizeaza consumul populatiei in toate tarile din Europa Centrala si de Est. Studiul se realizeaza la nivel national, pe un esantion de gospodarii, reprezentativ. Subiectii studiului, localizati in mediul rural si in cel urban, raporteaza permanent cumparaturile zilnice facute pentru patru categorii de articole: pentru spalat si curatat, produse personale de toaleta, bauturi nealcoolice si produse alimentare preambalate.
In Romania, rezultatele cercetarii pentru prima jumatate a anului 1999, releva o scadere clara a puterii de cumparare si tendinta de a cumpara din punctele de desfacere la preturile cele mai mici.
Volumul cumparaturilor, in perioada ianuarie-iunie 1999, s-a redus cu 20%, in comparatie cu acceasi perioada a anului 1998. In mediul urban, sunt localizate 55% din gospodariile existente in Romania, carora le corespunde un procentaj de 66% din totalitatea cumparaturilor facute in tara. Explicatia acestui fenomen sta in faptul ca familiile de la tara recurg la autoconsum, folosind de la legume si paine, pana la sapun, multe produse fiind obtinute in propria gospodarie. In primele sase luni ale acestui an, ponderea cheltuielilor gospodariilor din orasele mari si mijlocii (mai putin Bucuresti) in totalul cheltuielilor la nivel national a ramas aproximativ aceeasi.
Ponderea cheltuielilor realizate de familiile din Bucuresti a crescut cu 5%. In valoare absoluta nu se inregistreaza o marire a consumului, cresterea datorandu-se reducerii cosumurilor in orasele mici si in mediul rural.
Locurile de cumparaturi preferate de consumatorii romani difera de cele din tarile dezvoltate. Daca in tarile care au un nivel ridicat de trai, piata este dominata de marile retele de supermarket-uri, iar in Cehia, Polonia si Ungaria, acestea se dezvolta rapid, in Romania, ponderea acestora este foarte mica. Doar doua procente din totalul marfurilor cumparate sunt realizate in supermarket-uri, la nivel national, 8% in Bucuresti, in timp ce familiile de la tara nu le viziteaza aproape deloc. Pietele agroalimentare au o pondere de 11%, la nivel national, ponderea maxima fiind atinsa in orasele mari si mijlocii (16%).
Bucurestenii se inghesuie la tarabe
Buticurile (magazinele de la parterul blocurilor si din case) „duc greul” comertului romanesc, cu 37 de procente din totalul vanzarilor. In totalul vanzarilor din mediul rural, acestea au o pondere mult mai mare, de 54%. Buticurile nu se bucura insa de acelasi succes si in Capitala, unde detin o pondere de doar 19%. Bucurestenii prefera pentru cumparaturi tarabele, de unde isi procura 27% din bunurile utilizate. La nivel national, procentul detinut de comertul la tarabe este de 17%. Chioscurile si centrele angro detin, fiecare, cate 10 procente din totalul activitatii comerciale din Bucuresti, in timp ce, la nivel national, ponderea acestora este de 7, respectiv, 6 procente.
Puterea de cumparare a gospodariilor difera foarte mult. 17% din totalul cumparaturilor facute in Romania sunt realizate de 5% din gospodariile existente. Aceste cinci procente reprezinta familiile cu venituri foarte mari. La cealalta extrema, se situeaza familiile cu o putere de cumparare foarte mica. In aceasta categorie, intra 25% din gospodariile existente in Romania, carora le corespund doar 5% din volumul de marfuri vandute anual. Aceste date releva faptul ca, pe piata romaneasca, se bucura de succes atat produsele foarte ieftine, destinate unui segment mare de consumatori cu venituri foarte mici, cat si cele de lux, care satisfac cererea unui segment mic care dispune insa de venituri foarte mari.