Ştiţi cum e românul.. dacă nu-i afectează buzunarul nu e important. Dar dacă v-aş spune că rata la bancă poate creşte ori de câte ori Dragnea fortează mâna lui Tudose să mai dea un voucher, o mărire, o măslină, atunci vă interesează? E nevoie de mai multe lămuriri.

Uite de ce ne creşte rata la bancă, din cauza unui stat supraîndatorat: Când foamea (de bani) e mare, băncile şi pieţele sunt ca nişte animale de pradă care atacă fix când e vânatul mai vulnerabil. Adică, dacă statul are nevoie mare de bani, şi nu îi produce, se împrumută mai des, mai mult, iar criteriile privind costurile nu mai sunt eliminatorii. Începe să accepte credite (prin titluri de stat) la dobânzi mai mari, ca nu cumva să întârzie o zi plata pensiilor şi salariilor (asta chiar ar crea revoluţie).

Acum că am lămurit că statul, cu cât are mai mare nevoie de bani, cu atât aceştia devin mai scumpi, să vă explic cum se propagă „boala” şi la creditele populaţiei şi ale firmelor. Un stat care se împrumută peste limitele acceptate şi reglementate de UE este unul cu dezechilibre (majore în cazul României). „Bubele” le vede şi piaţa şi se transpun în valoarea CDS-urilor (acel cost al riscului). Dezechilibre mai mari înseamnă riscuri mai mari şi automat mai scumpe. 

Primul afectat e leul. Aviz amatorilor de credite în franci elveţieni, euro şi altele. Pentru creditele în moneda naţională, scumpirile vin altfel. Mai exact, banii pe care băncile îi cumpără (căci da, ele cumpără cea mai mare parte din sumele pe care le dau ca împrumut din pieţe sau de la bănci mamă), ajung să aibă preţ mai mare. Cost care va fi transferat 100% în portofelul clientului. Şi asta se traduce prin rate mai mari. Explicaţia mea poate părea rudimentară pentru mulţi experţi, care înţeleg deja acest mecanism, însă eu nu mă adresez lor.

Aş vrea ca oamenii de rând, cei care merg la vot pentru pensii, salarii şi ajutoare sociale mai mari, să înţeleagă că, atunci când sunt furaţi de mirajul promisiunilor electorale, pentru fiecare leu primit, cel puţin alţi trei lei zboară, tot din buzunarul lor, prin alte căi. Mai grav e că amanetează veniturile generaţiilor viitoare, cel puţin 20 ani de acum încolo.

IOANA ERDEI,
prim redactor-şef adjunct Capital