Portretul Domniei Sale inspiră încredere, mai ales că pare desprins din cu totul alt registru decât cel al politicienilor dâmbovițeni care își fac veacul pe platourile televiziunilor de știri și adună ore de emisie mai ceva decât celebra Sânziana sau inegalabila Crudutza.

Și totuși, ca să citez The Economist, avem „un guvern nou și multe probleme vechi“. O recentă vizită la Londra pentru semnarea contractului de parteneriat în exclusivitate pentru țara noastră între Capital și respectata publicație economică sus-menționată mi-a prilejuit o conversație cu Edward Lucas, editorul secției International și bun cunoscător al Europei de Est. După ce m-a anunțat – cu un surâs ușor sarcastic pe buze – că știe cine este noul premier al României și de unde provine acesta, omul a început să-mi explice cum se vede România prin ochii investitorilor. Marea noastră șansă este că am ieșit de ceva vreme din plutonul „țărilor-problemă“. Grecia ține capul de afiș, urmată îndeaproape de Portugalia pe lista neagră a finanțelor internaționale. În plus, în blocul fostelor țări comuniste, campioana eșecurilor economice este de ceva timp Ungaria, unde guvernarea lui Orban a reușit să irite majoritatea mânuitorilor de bani din Occident.

Altfel spus, am reușit în ultimii ani să evităm clasarea în coada listei europene în ceea ce privește economia. Pe de altă parte, însă, ne cam lipsesc poveștile de succes. Nu excelăm la nimic, nici din punctul de vedere al atractivității mediului de afaceri, nici din cel al performanței. Ne lipsesc „campionii regionali“, acele companii românești care să reușească să joace un rol important în dinamica europeană. Altfel spus, nu avem niciun capitalist de succes care să miște cât de puțin acul interesului european către afacerile românești. Nu avem infrastructură (imaginați-vă un oarecare investitor european ajuns din întâmplare în „Trenul Groazei“ rămas 50 de ore în mijloc de Bărăgan), populația scade încontinuu, jumătate din țară trăiește în mediul rural la limita subzistenței, iar numărul asistaților sociali îl egalează pe cel al oamenilor care muncesc oficial.

Cam asta este, în puține cuvinte, România în care s-a așezat pe scaunul de pilot Mihai Răzvan Ungureanu. Să sperăm că, odată cu factura la întreținere după săptămânile acestea de iarnă grea, vor veni și câteva măsuri concrete de redresare economică. Poate nu ar fi rău să începem cu stimularea muncii prin reducerea CAS. Ar fi o măsură benefică, pentru mediul privat și pentru întreprinderile de stat, deopotrivă. Sunt sigur că s-ar bucura chiar și foștii colegi din breasla lui 007.