Emmanuel Macron a început o vizita care vă dura cinci zile în câteva țări africane: Gabon, Angolă, Congo și  Republica democratica Congo .

Multa vreme Franța a fost prima putere colonială în acest continent atât de bogat în resurse. Marea Britanie, la rândul ei, are implantări pe coasta estică. În perioada războiului rece, sovieticii au reușit să impună regimuri comuniste care s-au prăbușit și ele o dată cu URSS, iar Africa a devenit un fel de sat fară căini. Mai puțin fostele colonii franceze în care relațiile liderilor cu fosta metropola au rămas solide. Armata franceză este – sau era – prezentă cu baze importante, în principal în zonele în care acționau nebuloasele teroriste și întotdeauna cu respectarea aparențelor – adică la cererea statelor în chestiune.

La prăbușirea comunismului, un fel de înțelegere tacită s-a parafat între Germania și Franța: prima preia influența în Europa de Est, a doua păstrează supremația în Africa. Această « antantă » era cât se poate de evidentă imediat ce puneai piciorul la Paris: în fiecare an avea loc un summit France-Afrique la nivel de șefi de state. Franța a acordat finanțări importante, nu întotdeauna corect redistribuite, e drept, de liderii din capitalele africane. Chirac de exemplu, printre ultimii președinți francezi cu o viziune sinceră pentru Africa, îi cunoștea personal pe fiecare dintre aceștia, le cunoștea familiile, nu uita niciodată să întrebe ce mai face mama, nevasta, fiul, fiica, nepoata. Cu o memorie de elefant, reușea să tina minte genealogia tuturor.

Un fenomen insidios se petrece însă de ceva vreme și, cum spuneam, nu de la declanșarea conflictului din Ucraina. Rusia a pus, de câțiva ani, Africa în centrul politicii sale externe.

« Deschiderea » a fost făcută de milițiile Wagner a căror prima sarcina este aceea de a asigura protecția și perenitatea liderilor în funcție. Nu este vorba despre lupta împotriva terorismului care, de la retragerea trupelor franceze din Sahel, înflorește, ci despre resurse.

Wagner a ajuns în Africa înainte de războiul ruso-ucrainean

Wagner s-a instalat în Africa, așa cum spuneam, cu mult înainte de declanșarea conflictului din Ucraina. Întâi în regiunea centrafricană și apoi în Mali și Burkina Faso, de unde trupele franceze au fost nevoite să se retragă recent.

Serghei Jirnov, fost ofițer KGB refugiat în Franța, descrie în cartea sa, « Engrenages », modul insidios în care Wagner s-a instalat în aceste țări, cu mijloace și costuri minime. Serviciile pe care le vinde Wagner în țările africane sunt dintre cele mai practice. Ele încep, de exemplu, cu « formarea trupelor naționale de către instructori ». Wagner oferă un comando care îl va proteja pe unul sau altul dintre dictatorii din zonă, în trecere va vinde câteva tancuri, arme de artilerie sau kalasnikoave și, dacă nu poate fi plătit în bani sunători, se va mulțumi cu dreptul de exploatare al minelor de care Africa e plină – aur, diamante, metale rare, mărturisește Serguei Jirnov. Minele sunt, în fapt, marea afacere a milițiilor Wagner în Africa.

Am fi tentați să credem că Wagner acționează pe cont propriu și în numele unui nou tip de oligarh. Nu este însă așa. La manevre se afla diplomația rusă. Recent, ministrul rus de Externe  Serghei Lavrov a făcut un nou turneu african pentru a promite investiții și echipamente. Rusia a vândut, de exemplu, o întreagă flotă de elicoptere în Mali.

Sistemul este descris în detaliu de jurnalista Antoine Glaser, care scrie în cartea sa, « Capcana africană pentru Macron », că cea care joacă primul rol este diplomația. « Ea va lansa piste de dezvoltare cu un guvern african, un membru al ambasadei va prezenta un « civil » interlocutorilor săi spunând: iată o persoană pe care vi-o recomand și care va prelua afacerea. Iar această persoană este un « Wagner » De fapt, diplomația ajunge cu Wagner în valizele sale » – spune și Jirnov.

Wagner nu este, așadar, doar brațul ocult militar al Moscovei, ci mijlocul de soft power al geopoliticii ruse. Un proces hibrid pentru a infiltra piața și administrația.

Și tot Serghei Jirnov atrage atenția că dincolo de aceste aspecte, comunicarea rusă trece adesea prin adoptarea unei metode mult mai « domestice ». « Rușii organizează festivaluri, spectacole folclorice, proiectează filme despre războiul din Ucraina cu, desigur, propria viziune asupra realității, în cel puțin 5 dintre țările în care sunt prezenți.

Adevărată forță a Moscovei este însă controlul media. Excluși din Europa de la începutul războiului, s-au concentrat în direcția Algerului, Kinshasa, Bangui, că să îl citez din nou pe fostul agent KGB. Directoarea RT France, Xenia Fedorova, s-a lăudat pe contul ei Telegram în septembrie trecut că “RT France are acum o acoperire totală de audiență în Africa, depășind 36,5 milioane de telespectatori ». Ceci explique cela, cum spun francezii !

În ceea ce privește Sputnik France, devenit Sputnik Afrique, realizează, conform BFM TV, 22% din traficul total printre ivoarieni, malieni și burkinabezi.

Serguï Jirnov atrage atenția asupra unui alt actor media care este radio Moscou-Afrique, post care emite în franceză și engleză și care este foarte ascultat în Africa.

BFM reamintește un eveniment căruia i s-a acordat prea puțină importanță : în octombrie 2019, Vladimir Putin a invitat 40 de șefi și guverne africane la Sochi, pe modelul pe care chinezii îl utilizează și ei de 15 ani .

Pentru șefii statelor africane, importanța este aceea de apărea în fotografie, mai ales că aici nimeni nu îi critică pentru drepturile omului. Pentru Rusia, importanta este influenta pe care și-o cumpără în acest fel »-scrie Serghei Jirnov. « Un Davos african în Rusia », spune el. Iar o a doua ediție a acestui alt « Davos » va avea loc în iulie 2023.

Multipolaritate

Toate acestea produc deja fructele așteptate de Rusia. Multe dintre țările africane refuză să condamne agresiunea Rusiei în Ucraina la Adunarea generală ONU, a constatat Sylbie Bermann, fosta ambasadoare a Parisului la Moscova.

În turneul sau african, Emmanuel Macron vizitează trei dintre aceste tari care s-au abținut recent să voteze noi sancțiuni internaționale – Gabon, Congo și Angola.

Însă aceste tari africane sunt mai ales seduse de discursul lui Putin despre o lume multipolară. Ar fi greșit, spune Sylvie Bermann, să credem că țările africane sunt doar victimele unui « dineu cu proști ».

La Adunarea Generală ONU de la New York, discursul lui Emmanuel Macron s-a adresat în primul rand acestor țări africane care « ar fi trebuit să fi învățat ceva » și « să nu accepte un nou tip de colonialism ». Pentru Sylvie Bermann, Macron se află în acest moment pe o adevărată linie de cretă, într-o competiție cu Rusia și China. « Trebuie să încetăm să predicăm binele și virtutea. Trebuie să avem cooperări cu aceste țări în funcție de nevoile lor economice și nu doar să contracarăm influența Rusiei sau a Chinei »

Jurnalista Antoine Glaser, cunoscătoare a Africii, spune că multa vreme Franța a încercat să îi transforme pe africani după chipul și asemănarea sa, exportând un anumit tip de societate.  « Trebuie să trecem de la poziția celor care dau lecții, la aceea de a învăța ceva de la ei ».

Rămâne de văzut dacă vizita lui Emmanuel Macron vă schimba ceva, după ani întregi de infiltrare pernicioasă în societatea și mințile africanilor.