Președintele Macron se duce pentru două zile în Lituania, unde se află în prezent în exil liderul opoziției din Belarus, Svetlana Tihanovskaia, care așteaptă multe de la Uniunea Europeană.
„Este clar că Lukașenko trebuie să plece”, a afirmat Emmanuel Macron în acest weekend, în „Journal du dimanche”. În schimb, nu este clar unde, când și cum. Strategia preconizată de președinte, în ajunul unei vizite oficiale în Lituania (unde s-a refugiat Svetlana Tihanovskaia, liderul opoziției din Belarus), pare să se bazeze pe bunăvoința lui Vladimir Putin, din moment ce „Rusia are o relație foarte strânsă cu Belarusul”.
„Se pare că am vorbit cu Vladimir Putin chiar în ziua în care îl primea pe Lukașenko la Soci, i-am spus că Rusia are un rol de jucat, iar acest rol poate fi pozitiv, dacă îl determină pe Lukașenko să respecte adevărul urnelor și să elibereze prizonierii politici. Asta a fost acum două săptămâni, nu mai suntem în situaţia de atunci”, transmis liberation.fr
Răspunsul lui Lukaşenko pentru Macron
O luare de poziţie târzie, la șapte săptămâni după alegerea frauduloasă a lui Aleksandr Lukaşenko, pe 9 august, dar „foarte apreciată” de Svetlana Tihanovskaia, care speră să se întâlnească cu șeful statului francez în timpul acestei vizite. „Acum trebuie să discutăm despre organizarea de noi alegeri, a declarat aceasta pentru „Libération”. Sperăm că Franța va avea curajul să facă presiuni asupra lui Lukașenko pentru a elibera prizonierii politici, care nu ar trebui să facă obiectul negocierilor”. Mai puțin mulţumit, Lukașenko i-a răspuns lui Macron, pe care îl consideră „imatur” (pentru că nu are ca el 26 de ani de preşedinţie la activ) şi care ar trebui să înceapă „cu rezolvarea problemelor care s-au acumulat foarte mult” în Franța.
De la Vilnius, opozanta s-a străduit să găsească un sprijin, fie şi unul simbolic, în timp ce Statele Unite stau deoparte deocamdată, Uniunea Europeană și-a rupt foarte repede dinții cu privire la problema sancțiunilor, refuzate în bloc de Cipru și apetitul rusesc pentru vecinul său a fost amplificat de criză. Dar, indiferent de partea spre care s-ar întoarce, Svetlana Tihanovskaia, care dorește cu orice preț să păstreze suveranitatea Belarusului, se află prinsă în negocieri care depășesc cu mult interesele sale, în beneficiul celor ale Rusiei. Chiar și Emmanuel Macron, care dorea să se angajeze într-un dialog cu Kremlinul, se află într-o situație incomodă după afacerea Navalnîi, deoarece otrăvirea cu Noviciok a acestui opozant rus a amplificat relațiile tensionate dintre Paris și Moscova.
Doar țările baltice, în frunte cu Lituania și Polonia, au luat partea opoziției belaruse: dacă Svetlana Tihanovskaia ar fi reușit să-l răstoarne de la putere pe Lukașenko, amenințarea unei invazii ruse – o teamă constantă a acestor guverne și reînviată în mod regulat de exerciții militare la frontieră – s-ar fi redus considerabil. „Nu avem timp să tergiversăm lucrurile, trebuie să găsim un acord, să luăm sancțiuni, să desfășurăm o anchetă la fața locului, apără Linas Linkevicius, ministrul lituanian pentru Afaceri Externe. Nici declarațiile, chiar puternice, nu sunt suficiente. Uniunea Europeană trebuie să acorde sprijinul său politic și economic opoziției”. Pentru că, estimează Linas Linkevicius, dacă nu va face nimic, „Uniunea este pe punctul de a-și pierde credibilitatea. Trebuie să trimitem un mesaj clar Rusiei, care nu trebuie să intervină în Belarus în niciun caz”.
Opoziția din Belarus este ea însăşi prizoniera intențiilor lui Putin: deşi președintele rus a ales pentru moment să-l susțină pe Lukaşenko, Svetlana Tihanovskaia nu-i poate întoarce spatele, pentru că, chiar și independent, Belarusul va fi întotdeauna dependent de Rusia. „Presupun că va trebui să creăm un grup ad-hoc, cu Franța, Germania, Statele Unite, Austria, Marea Britanie, Polonia și Lituania, sub mandat OSCE, pentru a ieși din această criză”, analizează Pavel Latuşko, fost ambasador al Franței și membru al Consiliului de coordonare, organismul rezultat din opoziție pentru realizarea tranziției democratice în Belarus.
În timp ce majoritatea țărilor occidentale nu mai recunosc legitimitatea lui Aleksandr Lukaşenko în fruntea Belarusului, ele se împiedică de problema sancțiunilor, considerate de opoziție ca fiind un pas esențial în schimbarea regimului: „Cei responsabili de falsificarea alegerilor, acțiuni brutale împotriva populației, decese, tortură trebuie să facă obiectul unor sancțiuni personale”, insistă Pavel Latuşko. „Instituțiile controlate de autorii violenței sau ai știrilor false trebuie să facă obiectul unor sancțiuni economice”, mai spune el. Aceasta este şi ceea ce doresc belarușii, confruntați cu violența poliției în fiecare weekend, în timp ce demonstrează pașnic.