S-au inmultit magazinele ce comercializeaza obiecte vechi de arta, de artizanat, mic mobilier, bibelouri, suveniruri etc. A crescut si numarul asa-numitelor anticariate de arta si a consignatiilor, desi trebuie spus ca multe au dat si faliment in ultimii doi – trei ani, iar patronii se plang ca afacerile merg din ce in ce mai rau. Cei care au reusit totusi sa-si mentina magazinele spun ca pentru a porni acum o astfel de afacere este nevoie de o anume forta financiara in spate. Acest tip de intreprindere nu se creeaza pe termen scurt, e nevoie de timp pentru a prinde radacini, pentru a consolida increderea in firma respectiva. Aceasta este si parerea patronului magazinelor African Art, care crede ca afacerile nu inseamna numai bani, ci si crearea unui nume pe piata. In acelasi timp, aceasta forta financiara are rolul de a asigura un rulaj constant al marfurilor, stiut fiind faptul ca arta se vinde lent si costa mult.
De la inceput trebuie mizat pe o anume clientela. Turistii straini raman cei mai buni cumparatori si de aceea astfel de magazine de arta sau cu produse de artizanat sunt plasate in preajma hotelurilor bune, in centrul orasului sau pe langa obiectivele turistice. In afara de acestia, exista clientii fideli, care sunt colectionarii, si cei ce cumpara pentru a face cadouri, ei fiind si cei mai multi. Marea majoritate sunt intelectuali si, de obicei, se pricep macar putin la arta.
O conditie pentru buna desfasurare a afacerii este si varietatea obiectelor vandute. Inainte de ‘89, toate magazinele de artizanat ofereau
exact aceleasi produse, iar in magazinele Fondului Plastic situatia nu era diferita. Acum, exista tendinta fireasca de individualizare a magazinelor, ele vor sa vanda acele produse pe care nu le mai are nimeni. Si cererea s-a diversificat. Romanii cu venit mediu si peste cumpara din ce in ce mai putin imitatii, incep sa-si formeze gustul, sa caute lucruri autentice. Asa au si aparut magazinele cu obiecte decorative aduse din tari indepartate.
Investitia, pentru a porni o astfel de afacere, este de minimum 20-25 de mii de dolari, mai mare decat in cazul altor tipuri de magazine, pentru ca si suma ce trebuie rulata este mai mare decat atunci cand se comercializeaza obiecte decorative create in Romania. Despina Jilavu, manager al magazinului Orient Design, deschis anul trecut, pe Bd. Lascar Catargiu, este de parere ca tocmai acesti bani de rulaj impiedica cel mai mult mersul unei afaceri cu obiecte din import. Piesele aduse din tarile arabe si din Iran se vand, se pare, destul de bine in Romania, dar se aduc cu greutate. Costul drumului plus taxele vamale dubleaza, practic, pretul obiectului si, atunci cand se epuizeaza un produs, nu isi permite nimeni sa-l comande imediat, ca dintr-un depozit en gros de la marginea Bucurestiului. Despina Jilavu estimeaza ca, pentru magazinul la care lucreaza, ar fi nevoie de un rulaj anual de 40 de mii de dolari.
Arta africana si chineza se vinde si en gros
Magazinul chinezesc Dong He de pe Bd. Colentina a fost infiintat in 1993. Aici se gasesc mai ales obiecte de ceramica, portelanuri, figurine si vase create pe suport de arama numite in chineza ging tai lan, sau cloisone in Europa, care se fabrica manual si numai in China. Magazinul, avand un patron chinez, face import direct si a mers foarte bine in 1995-1996, cand de fapt toata piata obiectelor de arta a inregistrat o inviorare, lucru recunoscut de toti patronii galeriilor si magazinelor de arta. In 1998 le-a mers cel mai rau. Acum, ne spune, Lucia Stan, sefa magazinului, marfa este asigurata pentru 30 de mii de dolari, considerata la pretul cu care a fost achizitionata, suma care indica destul de bine amploarea afacerii. Inainte aduceau trei-patru containere cu produse pe an, dar de doi ani comanda e din ce in ce mai redusa.
Taxele vamale pentru obiectele decorative sunt acum de maximum 30 % din valoarea cu care au fost achizitionate, plus o suprataxa de 2%.
Un avantaj pe care il au importatorii directi este acela de a putea revinde en gros altor magazine. Asa procedeaza magazinele African Art, firma care le detine fiind singura care importa pise de artizanat din Kenya, Tanzania, Camerun, Africa de Sud. Si Dong He este singurul magazin cu piese decorative traditionale chinezesti, de la care se aprovizioneaza majoritatea celorlate magazine din tara care au astfel de produse la vanzare.
In plus, o astfel de afacere nu poate incepe fara a cunoaste bine tarile din care se importa sau fara a avea o relatie personala cu cineva de acolo care sa procure obiectele.
Exista si unele tertipuri pe care le folosesc indeosebi importatorii de artizanat sporadici, cei ce nu sunt axati strict pe un anumit tip de produs: fie obiectele sunt trecute prin vama cu ajutorul unor persoane fizice, fie se importa din Ungaria sau din alte tari apropiate, caz in care pretul de vanzare este mult mai mare, fie obiectele sunt incadrate in tariful vamal la alte categorii de produse.
Patronul de la African Art crede ca nu a venit inca momentul pentru magazine exclusive, care sa vanda doar obiecte provenite dintr-o singura regiune geografica, si ca este mult mai rentabil sa ai obiecte cat mai variate.
In ceea ce priveste piata de artizanat romaneasca, una dintre cauzele pentru care ea inca rezista, desi cu greutate, este ca majoritatea obiectelor ce se comercializeaza sunt de serie mica, nu este nevoie pentru fabricarea lor de cine stie ce tehnologie, ci doar de talentul creatorului. Astfel, ele pot concura foarte usor cu produse similare din orice alta tara, atat prin pret, cat si prin calitate. Multi artisti plastici au renuntat la idealul artei pure pentru a-si incropi mici ateliere in care fac obiecte de serie. Daca gasesc o piata de desfacere buna, pot crea afaceri destul de prospere. Scaderea numarului turistilor straini a imputinat insa castigurile artistilor autohtoni si, din pacate, se exporta inca prea putin, fie dintr-o lipsa de manageri calificati, fie din cauza unei slabe promovari.