Acţiunile cotate la BVB nu mai sunt la fel de „încinse“ ca anul trecut, dar nu au ajuns încă la fel de ieftine ca titlurile listate pe alte pieţe din regiune.
După mai multe săptămâni în care la Bursă s-a tot vorbit despre „lunea neagră“, „marţea neagră“ sau „miercurea neagră“, era de aşteptat ca preţurile acţiunilor să ajungă la niveluri extrem de mici.
Ce spun indicatorii referitor la cât de ieftine au ajuns acţiunile româneşti după ultimele scăderi de preţuri? Faţă de valorile PER (multiplicatorul profitului) sau ale P/BV (preţul/valoarea contabilă) cu care eram obişnuiţi anul trecut, lucrurile stau, evident, cu totul altfel, şi arată că piaţa s-a mai „răcorit“. Totuşi acţiunile au rămas mai scumpe decât cele tranzacţionate pe pieţele externe, în unele cazuri indicatorii consemnând chiar diferenţe radicale.
Cele mai atractive titluri autohtone au devenit cele ale companiilor „blue-chip“, acestea având de altfel şi cele mai mari scăderi în acest început de an. „Acţiunile au ajuns la valori atractive, cel puţin pentru emitenţii principali de la BVB şi pentru cei mai performanţi dintre cei listaţi pe Rasdaq“, afirmă Iulian Panait, preşedintele companiei de consultanţă KTD Invest. „Nu toate companiile au ajuns la valori atractive ale indicatorilor fundamentali, însă cele mai importante sunt în această situaţie. Emitenţii de la noi au avut rezultate financiare bune în 2007, iar indicatorii bursieri au fost oricum întotdeauna mai mari decât ai celorlalte ţări“, completează el.
Acţiunile rămân mai atractive pe alte pieţe din regiune
Dacă avem în vedere valorile PER pentru indicii bursieri, România arată în continuare preţuri mai ridicate decât vecinii. PER-ul mediu al companiilor din BET era, pe 25 ianuarie, de 19,18, potrivit unui studiu prezentat de Intercapital Invest, în vreme ce pentru indicii din regiune, PER-ul varia între 12,13, la Budapesta, şi 14,53, la Praga. Doar bulgarii aveau acţiuni mai scumpe decât noi, valoarea multiplicatorului profitului pentru indicele SOFIX fiind de 34,22%. La nivel de sectoare, cel mai bine pare să stea domeniul utilităţilor. Transelectrica şi Transgaz se află în aceeaşi zonă, din punctul de vedere al indicatorilor PER şi P/BV, cu transportatorul de energie electrică austriac Verbund şi stau chiar mai bine decât compania cehă de energie CEZ.
Şi în ceea ce priveşte băncile, indicatorii bursieri au ajuns la un nivel atractiv, cel puţin în cazul BRD şi al Băncii Transilvania, aceasta din urmă devenind dintr-odată mult mai interesantă după publicarea unui profit net de 340 de milioane de lei, peste 40% din el fiind obţinut, ce-i drept, din activităţi neoperaţionale, şi anume din vânzarea BT Asigurări.
Farmaceuticele au cele mai mari preţuri de la BVB
Şi companiile petroliere au ajuns la preţuri bune, însă rămân în urma emitenţilor similari de la bursele vecine. Petrom se află la un preţ cu doar 82% mai mare decât valoarea contabilă, şi la un PER de doar 12,73 (date valabile pentru 28 ianuarie), însă valorile înregistrate de PKN Orlen şi Lotos, din Polonia, sau de compania-mamă OMV sunt chiar mai mici.
Sectoarele care au rămas considerabil mai scumpe decât în restul regiunii sunt cel imobiliar şi cel farmaceutic. Impact, singura reprezentantă a sectorului imobiliar la cota BVB, a ajuns la un multiplicator al profitului de 25, în condiţiile în care celelalte companii similare din centrul şi estul Europei au ajuns la 5-6, sau cel mult 11, în cazul polonezilor de la GTC. În cazul farmaceuticelor, acţiunile sunt mai scumpe decât în celelalte sectoare şi la nivel extern, însă Biofarm şi Antibiotice întrec cu mult la acest capitol Zentiva, din Cehia, şi pe Richter Gedeon, din Ungaria. Ieftinirea acţiunilor, bineînţeles, nu poate fi scoasă din contextul macroeconomic. „Scăderile din ultima vreme au dus acţiunile listate la preţuri atractive, judecând după indicatorii de evaluare, însă investiţia la bursă trebuie privită şi din perspectiva altor factori, contextul macroeconomic fiind unul foarte important în acest caz“, explică Andreea Ciobanu, şefa departamentului de analiză de la Intercapital Invest. „Investitorii mari, care dau în general trendul în piaţă, analizează în primul rând din acest punct de vedere, şi apoi aleg companii subevaluate sau aflate într-o dinamică bună“, concluzionează ea.
Comentariu
Disperare sau obţinere de profit?
Marius Pandele, redactor Capital
În mod normal, brokerii şi analiştii bursieri ar trebui să înţeleagă cel mai bine piaţa. Şi, inclusiv, să înţeleagă că piaţa are întotdeauna dreptate, iar vânzarea de acţiuni nu este niciodată mai puţin raţională decât cumpărarea acestora.
Din păcate, în încercarea, uneori mai disperată decât ar fi cazul, de a păstra investitorii aproape de bursă, mare parte din brokeri amintesc adesea de „comportamentul emoţional“ al investitorilor şi de lipsa de raţionalitate a acestora în momentul în care îşi vând acţiunile în perioade de criză.
Se vorbeşte despre „vânzările disperate“ din ianuarie şi despre „abordările raţionale“ pe care le-ar putea sugera indicatorii economici, fără să se mai ia însă în calcul faptul că majoritatea vânzătorilor au evitat pierderi şi mai mari pe care le-ar fi putut avea. Şi nici că abordarea raţională, pe care o sugerau indicatorii încă de acum jumătate de an, era aceea de a vinde, la PER-uri de peste 100 ale companiilor de la Rasdaq şi de 30-40 pentru cele de la BVB.
Mulţi dintre „iraţionalii“ din ianuarie vor reveni în piaţă la preţuri mult mai mici şi vor realiza astfel un profit bunicel, chiar şi în condiţiile scăderii preţurilor. Desigur, întotdeauna unii vor avea de pierdut, şi anume cei care au vândut prea târziu. Cei care rămân până la capăt, evident, nu vor avea pierderi pe termen lung, însă nici profitul lor nu va fi ieşit din comun.
La urma urmei, bursa nu înseamnă numai obţinerea de profit, ci şi maximizarea acestuia. Iar oamenii din piaţă ar trebui să ştie cel mai bine că vânzarea acţiunilor, ca şi cumpărarea lor, face parte din joc, şi poate fi un prilej de câştig. Şi, mai ales, să explice asta şi celor mai puţin instruiţi, în loc să le ceară să fie „raţionali“ şi să îndure pierderile.
