Întotdeauna, lucrurile pot fi privite și dintr-o altă perspectivă, iar rezultatul poate suferi schimbări dramatice de percepție. La fel se întâmplă cu recent anunțata creștere economică de 5,7% a trimestrului secund din 2017 față de perioada similară a anului trecut.

Există două tabere, cu opinii diametral opuse vizavi de aceste cifre. Pe de o parte, sunt cei apropiați Puterii, care își freacă mâinile de bucurie și dau cu tifla „scepticilor” care au condamnat „nefondat” risipa practicată de actualul guvern. „Uite că PSD a riscat și a câștigat”, spun ei, arătând cu degetul la cifrele macro din tabelele Excel care încep să se închidă frumos, la nivel teoretic. Iar creșterea consumului trebuie privită, firește, ca pe o dovadă că economia care prinde viteză a ajuns să se simtă în buzunarele populației. De cealaltă parte a baricadei se află însă argumentele datoriei externe în creștere, a dezechilibrului din balanța comercială, a lipsei investițiilor guvernamentale. Toate conducând la ideea că această creștere economică este nesustenabilă și prevestitoare de rele pe termen mai lung. Cine are dreptate? Se pare că ambele tabere și niciuna în același timp.

Un profesor de economie mi-a explicat odată, la un curs, cum sunt încurajate multinaționalele cotate la bursa americană să lucreze cu bani împrumutați. Simplificând toată povestea, banii împrumutați sunt considerați a fi mai ieftini decât banii din propriul buzunar. Raționamentul vine din ratele de profit necesare în urma efectuării unor investiții în cele două formule, bani personali ai investitorilor versus bani împrumutați de la bănci (equity vs credit, pentru cunoscători). Așa că firmele se împrumută într-o veselie, singura condiție pe care o au de îndeplinit fiind să-și convingă finanțatorii ca-și vor plăti în continuare datoriile conform planului. Astfel, compania devine mai dinamică, mai agresivă și mai ambițioasă, dar în același timp mai vulnerabilă la orice eventuală perturbație a mediului extern.

La fel este și situația României astăzi, cu o creștere economică record, bazată în mare măsură pe bani împrumutați și pe consum din salarii crescute artificial. Simțim că e mai bine și începem să avem pretenții mai mari exact în momentele când suntem mai ușor de dat peste cap de orice eventuală criză. Să sperăm că 2018 nu va semăna deloc cu acel 2008 pe care toată lumea și-l amintește cu groază!

CLAUDIU ȘERBAN
director editorial