Banca centrală a României nu crede foarte mult în transparență. Mai ales, când vine vorba despre transparența deciziilor de politică monetară. De fiecare dată când este întrebată de ce nu publică transcrierea discuțiilor care au loc în momentul în care se iau deciziile de politică monetară, BNR răspunde imediat: sunt lucruri prea complicate pentru a fi înțelese de publicul larg. Cu alte cuvinte, banca centrală ne „protejează“ de situații în care piața ar înțelege altceva decât a vrut BNR să transmită și, astfel, efectele deciziei de politică monetară ar fi anulate (sau amplificate, după caz). Motivul expus de BNR are sens, dar numai pentru cineva cu nivelul de concentrare al unui copil de doi ani. Dacă am încerca să ne uităm mai atent la această problemă, am observa că în România, mai mult decât în orice țară, este imperativ ca banca centrală să publice toate discuțiile Consiliului de Politică Monetară (pe lângă modelul macro și datele folosite în analizele publicate de BNR).

Acest nivel de transparență este necesar pentru că este singurul mod prin care noi, societatea, știm nivelul de pregătire al celor care iau decizii de politică monetară (Holm­ström 1999). Un nivel mai mare de transparență îi responsabilizează pe membrii CPM. Știu că nu este ceea ce doresc aceștia, dar este ceea ce are nevoie societatea, iar o astfel de funcție trebuie să vină cu un nivel maxim de responsabilitate. Mai mult, având în vedere modul opac prin care au fost numiți recent membrii Consiliului și lipsa criteriilor de competență din statutul BNR pentru acești membri, transparența decizională este de o importanță monumentală (nu mai știu ce să scriu, ca să vă fac și să-i fac să înțeleagă că nu se mai pot ascunde în spatele unor motive puerile). BNR îi acuză mereu pe politicieni de excese (mai ales, în domeniul fiscal), de mesaje cu un risc potențial pentru stabilitatea economică etc. BNR, prin vocile sale, se dezice de modul total neprofesionist prin care a fost numit Consiliul de Administrație pentru perioada 2014-2019. BNR ne transmite, tot prin aceleași voci, că toți membrii sunt oameni competenți și, din momentul în care ajung la BNR, nu va mai exista nicio influență politică asupra lor.

Cel mai ușor mod de a elimina orice suspiciune de influență politică este publicarea, în totalitate, a discuțiilor din CPM, care duc la deciziile de politică monetară. Oare de ce se opune BNR responsabilizării membrilor Consiliului și eliminării suspiciunilor de servilism politic?

Florin Cîțu,
analist financiar