SUA ar trebui să critice deschis autocrația profundă a lui Erdogan. Dar ar trebui să facă față și realității. Cu toate defectele sale, Erdogan conduce o țară importantă. Și pare a fi singura persoană pe care America o poate aborda pentru afaceri, în ciuda dezacordurilor majore dintre cele două țări, arată un articol din NationalInterest.
Mai poate o administrație Biden să repare relația SUA-Turcia, aliat NATO important din punct de vedere geostractic, al cărui parteneriat cu Washington s-a deteriorat vizibil în ultimii ani? NI consideră că Turcia poate fi un jucător-cheie în a sprijinirea SUA pentru a face față și a nu gestiona greșit amenințări majore precum Rusia, China, Iran sau Coreea de Nord. În plus, importanța acestei țări musulmane între Europa și Orientul Mijlociu este mult mai mare decât se consideră în mod obișnuit.
Și probabil că noua administrație SUA va fi mai tentată să pedepsească Turcia pentru numeroasele sale derapaje. Conduucerea autocratică a președintelui Recep Tayyip Erdogan, represaliile militare grele împotriva kurzilor sirieni, aliați ai SUA în înfrângerea Statului Islamic, precum și achiziționarea de sisteme rusești de apărare antirachetă au lăsat Ankara cu doar câțiva prieteni la Washington. Mai mult, există voci carear vrea să dea afară Turcia din NATO, în ciuda faptului că nu există niciun mecanism prin care un membru al Alianței să poată fi expulzat.
Trebuie însă recunoscut că, în ciuda tuturor greșelilor lui Erdogan în ceea ce privește conflictul din Siria de-a lungul anilor, ele nu sunt mai grave decât eșecurile și pașii greșiți ai SUA în Orientul Mijlociu, în ultimele două decenii. Este adevărat că prietenia lui Erdogan cu Putin e o preocupare majoră. Dar alternativa unui război ruso-turc care ar atrage Statele Unite, ca aliat al NATO, într-un conflict cu Moscova ar fi mult mai rea. La urma urmei, Rusia și Turcia nu sunt parteneri naturali.
Sunt doar câteva motive pentru care, în loc să amenințe Ankara cu diplomația coercitivă, administrația Biden ar trebui să propună Turciei o resetare condiționată. Iar problema cea mai arzătoare se referă la sistemul de apărare antiaeriană S-400 cumpărat de la ruși. Cea de-a doua problemă mai puțin urgentă, dar extrem de importantă, este Siria. Să nu uităm că în primul caz Congresul SUA este pregătit să adopte sancțiuni militare și financiare severe ca o pedeapsă suplimentară împotriva Ankarei după achiziționarea sistemului S-400.
Dacă Erdogan va lua în serios o resetare, atunci Turcia ar trebui să se angajeze în mod deschis să nu activeze radarul și să își declare dorința de a cumpăra un sistem compatibil NATO. În schimb, administrația Biden ar trebui să declare că Turcia este reintegrată în programul de avioane F-35 și să ia în considerare oferirea unor stimulente financiare și potențial tehnice pentru achiziționarea de sisteme de apărare antirachetă Patriot.
Administrația Biden ar trebui, de asemenea, să lucreze pentru soluționarea pașnică a problemei kurzilor din Turcia, făcând presiuni asupra PKK pentru dezarmare.
Nu se poate că relația cu Turcia va fi lapte și miere câtă vreme Erdogan este la putere. Dar nici nu trebuie continuat cu acest antagonism, conchide NI.