Maia Morgenstern a trecut prin momente teribile
Maia Morgenstern este una dintre cele mai cunoscute actrițe din România și i-a impresionat pe toți cu talentul său. Ea a debutat în cinematografie în anul 1983, atunci când a jucat în filmul „Prea cald pentru luna mai”.
De-a lungul timpului, actrița a jucat în mai multe producții, fiind o prezență fascinantă pe scenă și pe micul ecran. Talentul și pasiunea de care dă dovadă nu lasă nicio secundă să se întrevadă că Maia Morgenstern nu a intrat din prima la Facultatea de Teatru.
Maia Morgenstern a relatat într-un interviu podcastat de David Dobrincu că, începând de la vârsta de 18 ani, a intrat în domeniul artei.
Ea a subliniat că a experimentat un început dificil, recunoscând că nu a reușit să treacă examenul de admitere din prima la Facultatea de Artă Teatrală și Cinematografică – Institutul de Artă (IATC), cunoscut astăzi sub numele de UNATC.
„De la vârsta de 18 ani, am intrat în lumea artei. Așa se spune acum și așa se spunea și pe vremea mea. Am intrat cu un eșec. Eu n-am reușit din prima la Facultatea de Artă Teatrală și Cinematografică – Institutul de Artă, cum se numea pe vremea mea, IATC – UNATC, acum.
Iată, n-am reușit la examen din prima. Aveam 18 ani și am căzut la examen, și n-a fost tocmai plăcut, ca orice căzătură. A fost usturător, a fost greu, cu lacrimi, cu durere ascunsă, că nu-mi venea să recunosc cât de tare mă doare”, spune Maia Morgenstern.
Maia Morgenstern s-a angajat la Teatrul Evreiesc de Stat
Maia Morgenstern a povestit că nu a petrecut niciun moment acasă după eșecul la examenul de admitere.
Ea a subliniat că a început să lucreze imediat, obținând un loc la Teatrul Evreiesc de Stat.
Morgenstern a explicat că a participat și acolo la o formă de examen și a povestit despre experiența de a se arunca în provocări, deși nu avea foarte multă experiență, dorind să devină actriță la vârsta de 18 ani.
„N-am stat niciun moment acasă. Mergeam pe străduțe și mă plimbam. Și mamei îi era mai greu decât îmi era mie. Am aflat după, nu am aflat atunci. Mi-a fost sprijin, cum s-a priceput și ea, la vârsta ei, cu dragostea ei de mamă, să trecem peste, să mă încurajeze și să-mi aline suferința reală a unui eșec la un prim examen.
Nu am stat acasă și m-am dus imediat să lucrez, la Teatrul Evreiesc de Stat. Am dat și acolo o formă de examen, de concurs, de audiție. M-am aruncat în vâltoare, am înotat în ape adânci, deși nu prea știam să înot. La 18 ani, aspiram către… Voiam să devin actriță. În ce fel, cum, era o poveste lungă. Se repeta, în fiecare an, cu fiecare generație, în forme diferite”, spune Maia Morgenstern.
Actrița a relatat că se referă la o întâmplare care s-a desfășurat cu 43 de ani în urmă.
Ea a descris starea ei ca fiind una de teamă și nesiguranță în acea perioadă, având toate motivele să se simtă nesigură, deoarece nu avea multă experiență.
Morgenstern a subliniat că ea crede în puterea educației și învățării. Actrița spune că este important să explorezi și să înțelegi în profunzime.
„Vorbim de o poveste care s-a petrecut acum 43 de ani. Eu acum am 61 de ani. Eram speriată, nesigură pe piciorușele mele. Aveam toate motivele să fiu nesigură, nu știam prea multe. Cred în educație, în învățătură, în a săpa mai adânc”, a continuat ea.
Actrița a suferit în copilărie
Actrița a relatat că a avut o copilărie dificilă, marcată de lipsuri materiale și de nevoi, dar mai ales de absența:
- atenției
- căldurii
- energiei din partea părinților săi
Ea a menționat că familia ei nu putea oferi suportul spiritual sau cultural dorit.
Morgenstern a subliniat că a avut mereu dorința de a avea lucruri pe care colegii ei le aveau, precum un sandwich mai bun sau haine mai moderne. De asemenea, a recunoscut că aceste lipsuri materiale au fost evidente.
Actrița a povestit că nu a avut televizor acasă, deoarece tatăl ei nu îl permitea. Asta a condus la o oportunitate de a citi mai mult.
„Am avut o copilărie complicată, marcată de lipsuri, de nevoi. Niciodată spirituale, niciodată culturale, niciodată la nivel de cunoaștere, de atenție, de căldură, de îngrijire, de energie, de timp și de atenție, pe care părinții mei, familia mea mi-au dăruit-o. Lipsuri materiale, evident. Îmi doream tot felul de chestii. Muream de ciudă când cei de-o seamă cu mine, colegii mei, aveau un sandwich mai bun ca al meu, sau un costum de jeans, sau bentiță față de cum aveam eu.
Sufeream, îmi era ciudă și mă burzuluiam. Nu aveam televizor. Tata nu îngăduia televizor acasă. Asta mi-a permis să citesc mai mult. Nu am fost un copil care să citească ușor, să fiu un geniu. S-au luptat cu mine mult. De ce să citesc eu când adoram să-mi citească mama? Adoram vocea mamei și felul în care citea. O adoram. Învățam pe dinafară ce îmi citea mama. Apoi stăteam cu ochii în carte și ‘citeam’, însă uitam să dau pagina. Tata a fost cel care a stat acasă prin forța lucrurilor„, a mai spus Maia Morgenstern.
