Pentru mulți părinți crescuți într-un sistem de învățământ strict, al cărui obiectiv nu era nici pe departe confortul sau libertatea de alegere a elevilor, un serviciu precum „evaluarea vocațională pentru elevi și studenți“ sună, probabil, prețios și inutil. Ei bine, lucrurile nu stau chiar așa. Pe cât de criticat este actualul sistem educațional, pe atât de vinovați sunt părinții care le impun copiilor urmarea unei anumite instituții de învățământ sau a unui anume profil (orice adolescent știe că cel mai bine ar fi să opteze pentru matematică-informatică, „pentru că te ajută oricând în viață“). Ambii factori au ca rezultat o forță a muncii neperformantă, nemulțumită și, mai ales, neconformă cu cerințele pieței – critici aduse constant tinerilor angajați români.
A fost una dintre constatările care au convins-o pe Mihaela Feodorof, fostă șefă a departamentului de Resurse Umane al BRD (în care a lucrat timp de 16 ani), să lanseze serviciul sus-amintit. „Între 2004 și 2009, am intervievat peste 30.000 de oameni, adesea având de ales între zece candidați pentru un singur post. Nu aveai cum să nu remarci discrepanța dintre ce-și dorea angajatorul și ce îi putea livra școala românească. Iar problema nu e doar la facultate, așa cum se zice adesea, ci mai ales la liceu. Așa că ce vreau eu să fac este să găsesc numitorul comun între ce își doresc companiile în perspectivă și ce își doresc copiii încă de pe băncile școlii.“
De la cifre la oameni
Mihaela Feodorof s-a angajat în BRD, ca referent resurse umane, în 1993. De atunci, a urcat constant în ierarhia departamentului de HR, a cunoscut mai multe echipe de management și a schimbat zeci de colegi. „La finalul anilor ’90, toată echipa mea a plecat la Vodafone și a pus acolo bazele departamentului de HR“. Ea a rămas, pentru că „pur și simplu mi se schimbaseră prioritățile“. În traducere, devenise mamă. De trei ori, și toți trei băieți.
„Când m-am întors din concediul de maternitate, a urmat o perioadă de blazare, mă achitam rapid de sarcini și după mă plictiseam. Am avut șansa ca șeful meu de atunci să-mi propună să-mi folosesc timpul în plus pentru mine. Așa că am reînceput să învăț, să merg la cursuri. Am învățat să fac ce făcea înainte toată echipa, să mă descurc în toate ariile resurselor umane.“ Ulterior, a fost numită manager de recrutare și a urmat o perioadă „interesantă“. Până la începutul lui 2008, când „am avut prima dată revelația că nu îmi mai plăcea ce făceam. Erau 9.000 de angajați în companie, iar deja la acest nivel sarcina noastră nu mai era să-i cunoaștem, ci să facem calcule și gestiuni. Totul se mișca în jurul cifrelor, nu mai călătoream, nu mai vorbeam cu oamenii. La 29 iunie 2009, exact acum trei ani, am plecat. Acum lucrez cu mult mai puțini oameni, dar storc totul din ei.“
Și și-a lansat propria companie de consultanță – executive coaching, pentru adulți, și consiliere profesională pentru elevi. Ca detaliu, primul client a fost un copil, nu un adult.
Consiliere în carieră la 10 ani
Fiecare evaluare urmează patru pași: „în primă fază ne vedem cu părinții și copilul. Întâlnirea durează maximum o oră. Apoi, copilul parcurge un test de personalitate, să-i spunem. Urmează raportul de interpretare, finalizat în general în două săptămâni și, în ultimă instanță, o ședință de feedback, în care discutăm cu toții ce ar putea face pe viitor, spre ce tip de licee sau facultăți ar trebui să se îndrepte.“
Problema este destul de simplă, spune Mihaela Feodorof: în momentul de față, ca să-i oferi copilului tot sprijinul academic, de la meditații la facilitățile pentru școală, ai nevoie cam de 300 de euro pe lună. „Am avut un caz în care părintele făcea eforturi serioase pentru obținerea acestor bani, ca să-și urmeze visul de a avea un copil la Medicină. După evaluarea băiatului, a reieșit că Medicina se afla între primele trei cele mai nepotrivite domenii pentru el. Așadar, faci efortul ăsta și investești, de fapt, într-o direcție complet greșită.“
Un alt exemplu: „cel mai puternic rezultat pe care l-am constatat până acum a urmat evaluării unui grup mare de elevi la un liceu de matematică-informatică din București. La finalul testării, am constatat că nici măcar unul dintre participanți nu dorea să se specializeze în IT. Or, aici ai o problemă.“