O măsură socială adoptată în prag de alegeri riscă să îşi transmită efectele negative asupra întregii economii, asemenea jocului de domino. Primele ameninţate: sistemul privat de pensii, aflat la început de drum, investiţiile în infrastructură şi educaţie, dar şi stabilitatea macroeconomică.
Nici nu a început bine reforma sistemului de pensii, în sensul virării a 2% din CAS către fondurile private, că nori negri încep să se adune deasupra viitoarei industrii a pensiilor private. Participanţii, care deja au făcut investiţii şi au obţinut autorizaţia de funcţionare pentru noile fonduri, se tem că legea pe baza căreia încep să-şi construiască activitatea ar putea fi modificată. Cauza temerilor: problema asigurării surselor de finanţare pentru majorarea pensiilor de stat cu 43%, din 2008.
Deficitul produs sistemului public prin virarea contribuţiei de 2% din CAS-ul angajatului către sistemul privat va depăşi 200 de milioane de euro. Doar 10% din cele două miliarde de euro pe care statul le va cheltui suplimentar pentru a majora pensiile, dar exemplul evenimentelor recente din Slovacia arată că motivele de îngrijorare sunt îndreptăţite.
După schimbarea puterii politice, în Slovacia se discută reducerea procentului de contribuţie la fondurile private de pensii de la 9,5% la 6%, diferenţa de 3,5% urmând să se întoarcă din nou în sistemul public. Companiile care au înfiinţat în România fonduri private cred că ne pândesc riscuri asemănătoare.
Precedentul ezitărilor guvernamentale există. Legea a suferit de-a lungul anilor multe transformări: de la procentul de 5% care ar fi urmat să se transfere, în primul an, la fondurile private din sistemul public, potrivit actului normativ aprobat în 1999 de guvernul Isărescu şi abrogat apoi de Cabinetul Năstase, s-a ajuns la numai 2%. Iniţial, se stabilise ca, în 2008, cota transferată să fie de 2,5%. Aplicarea legii a fost întârziată însă cu un an, astfel încât anul viitor nu va pleca din sistemul public de pensii către cel privat decât o cotă de 2% din contribuţia angajatului.
Temerile legate de transferurile viitoare sunt alimentate, în plus, şi de planul de reducere a CAS cu 6% anunţat de Guvern. Mircea Oancea, preşedintele Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, speră că, în ciuda cheltuielilor suplimentare pe care le va genera majorarea pensiilor, reforma sistemului va merge mai departe măcar în limitele stabilite acum. „Într-un scenariu pesimist, contribuţiile către sistemul privat ar putea creşte cu un pas de 0,5% pe an, aşa cum este stabilit acum, şi să nu se accelereze după trei ani de funcţionare, aşa cum speram eu“, spune Oancea. În opinia sa, o reducere a contribuţiei transferate în primul an sau o anulare a ritmului anual de creştere a acesteia ar putea conduce la un eşec al reformei.
Revenire în zona economiei gri
Riscurile create de modul în care guvernul a gândit majorarea pensiilor de anul viitor nu se opresc aici. Ministrul Economiei şi Finanţelor, Varujan Vosganian, a anunţat că o sursă de finanţare va fi asigurată prin schimbarea modului de aplicare a contribuţiilor sociale. Astfel, renunţând la limita celor cinci salarii medii brute la care se aplicau acestea, angajaţii cu salarii de peste 75 milioane de lei vechi vor primi mai puţini bani în ziua de leafă. Costuri suplimentare vor suporta şi angajatorii lor, în condiţiile în care aplicarea CAS va fi extinsă şi la alte bonusuri sau premii. Tudor Moldovan, director general al Generali Asigurări spune că, din cauza acestei măsuri, „există riscul ca, din 2008, să scadă automat salariile mari, pentru a se evita creşterea impozitului pe fondul de salarii“. Iar când angajatorii caută portiţe pentru a-şi diminua dările către stat, reapare economia gri, iar eforturile cotei unice de a scoate la suprafaţă veniturile neimpozitate vor fi anulate. În plus, legea majorării pensiilor nu spune dacă veniturilor mai mari de 75 de milioane pentru care se va aplica CAS le va corespunde o pensie pe măsură la final şi nu se ştie dacă Normele Metodologice vor clarifica acest aspect. O astfel de incertitudine nu îi va motiva pe angajaţi să îşi dorească venituri plătite pe cartea de muncă, în condiţiile în care alte forme de plată îi pot scuti de impozitarea excesivă.
Guvernul aflat tot mai aproape de momentul alegerilor nu are însă astfel de temeri. Oficialii săi anunţă că majorarea pensiilor nu va afecta nici stabilitatea macroeconomică, nici investiţiile din educaţie, sănătate şi agricultură, chiar dacă atât Fondul Monetar Internaţional, cât şi agenţiile de rating au arătat că există motive serioase de îngrijorare. Ministrul Vosganian încearcă să contrabalanseze aceste temeri prezentând sursele cu care va finanţa majorarea pensiilor publice: creşterea produsului intern brut, a numărului de salariaţi şi a salariilor. Nu precizează însă că nu există un plan multianual al veniturilor la bugetul de stat, că strategia economică pe şapte ani a României nu a prevăzut aceste cheltuieli suplimentare şi nici că Guvernul nu a făcut public un plan de reducere a cheltuielilor prin care să contrabalanseze deficitul de două miliarde de euro în 2008, creat prin majorarea pensiilor.
Temeri pentru viitor
«Există o îngrijorare în rândul participanţilor la Pilonul II că, pe viitor, costurile legate de creşterea pensiilor de stat ar putea atrage reducerea contribuţiilor la pensiile private.»
Tudor Moldovan, director general Generali Asigurări
2% sau nimic
«Deficitul pe care îl va aduce contribuţia la Pilonul II al pensiilor private este foarte mică. Contribuţia de 2% este redusă, aşa că, ori începe cu 2% ori nu se întâmplă nimic.»
Mircea Oancea, preşedintele Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private
Riscuri macroeconomice
MAJORAREA PENSIILOR din sistemul public nu a adus, până acum, şi o majorare a puterii de cumpărare a pensionarilor deoarece veniturile suplimentare au fost înghiţite de inflaţia generată de creşterea consumului.
CREŞTEREA CONSUMULUI agregat atrage după sine majorarea deficitului de cont curent, ajuns oricum la cote alarmante. Finanţarea deficitului se bazează pe investiţii şi pe veniturile muncitorilor români din străinătate.
Or, cât timp cei plecaţi în străinătate nu revin în număr mare în ţară, nici numărul de salariaţi nu poate creşte spectaculos, chiar dacă se creează constant noi locuri de muncă.
INVESTIŢIILE ÎN INFRASTRUCTURĂ, reforma mediului, reforma sistemului de sănătate, educaţional şi a sistemului de pensii private creează presiuni asupra bugetului. Fără măsuri de contrabalansare, respectarea ţintei de deficit bugetar impusă tuturor statelor membre UE – 3% – este ameninţată.
