Studiul a vizat impactul majorărilor consecutive ale salariului minim pe economie.
‘Salariul minim pe economie a fost majorat de 12 ori în ultimii opt ani, noul plan de guvernare indicând alte trei majorări până în anul 2020, când acesta ar urma să ajungă la 2.400 lei, faţă de nivelul actual de 1.450 lei. Astfel, ponderea salariului minim în nivelul mediu a crescut de la 27%, în anul 2008, şi poate depăşi nivelul de 60%, până în 2020. Această dinamică va confirma faptul că majorările consecutive ale salariului minim pe economie s-au realizat într-un ritm foarte accelerat, care nu a fost susţinut de evoluţia corespunzătoare a productivităţii înregistrate la nivelul mediului de afaceri. În acest context, mă aştept la persistenţa efectelor negative pe termen scurt, cauzate de majorarea nesustenabilă a salariului minim: descurajarea antreprenoriatului, accentuarea diferenţelor dintre firmele mari şi cele mici, creşterea şomajului în rândul tinerilor’, a declarat Iancu Guda.
Potrivit acestuia, realitatea ultimilor zece ani ne indică lipsa fundamentelor structurale care să susţină propagarea unor posibile efecte pozitive pe termen mediu-lung, precum creşterea consumului care să antreneze avansul sustenabil al producţiei interne, fundamentată pe un management financiar solid.
‘În concluzie, majorarea repetată a salariului minim generează efecte negative pe termen scurt, care vor persista în dauna efectelor pozitive improbabile pe termen mediu-lung’, a menţionat Iancu Guda.
Conform studiului, Programul de Guvernare 2017 – 2020 prezentat de noul guvern propune o serie de modificări de ordin fiscal, social şi investiţional. Din perspectiva remunerării muncii şi sarcinii fiscale aferente, există două propuneri cu impact important asupra companiilor: nivelul salariului minim brut în România, în următorii patru ani, va fi de 2.000 lei în 2018, 2.200 lei în 2019 şi 2.400 lei în 2020. Pentru cei cu studii superioare, salariul minim va fi de 2.300 lei în 2018, 2.640 lei în 2019 şi 3.000 lei în 2020. În prezent, salariul minim brut este de 1.450 de lei pe lună; reducerea impozitului pe venit de la 16% la 10% şi a contribuţiilor de la 39,25% la 35%, începând cu 1 ianuarie 2018. În acest fel, costurile pe muncă vor scădea de la 175 euro, cât sunt în prezent, pentru plata a 100 euro net, la 161 euro.
Iancu Guda precizează că majorările consecutive ale salariului minim pe economie s-au realizat într-un ritm foarte accelerat, care nu a fost susţinut de evoluţia corespunzătoare a productivităţii medii înregistrate la nivelul mediului de afaceri. În acest context, competitivitatea firmelor româneşti a avut de suferit.
Potrivit analizei, câteva sectoare au înregistrat o creştere constantă a cheltuielilor cu personalul relativ la totalul cheltuielilor de exploatare. Astfel, cu excepţia sectorului IT, unde creşterea salariilor se înregistrează pe fondul excesului de cerere, restul sectoarelor înregistrează o pondere semnificativă a angajaţilor plătiţi la nivelul salariului minim.
La nivel microeconomic, majorarea salariului minim pe economie poate avea efecte de ambele părţi, în funcţie de orizontul de timp considerat, precum şi de ecoul efectelor (prima runda, a doua runda etc.)
Iancu Guda susţine că pe termen scurt efectele sunt vizibile cu preponderenţă la nivel microeconomic şi sunt mai degrabă negative. Companiile româneşti arată o elasticitate destul de redusă, drept dovadă, perioadele de creştere ale consumului au fost însoţite de avansul importurilor şi creşterea mult mai lentă a producţiei interne. Incapacitatea de adaptare pe termen scurt a companiilor prin creşterea valorii adăugate pentru acomodarea cheltuielilor în creştere, poate duce la dificultăţi financiare sau chiar întreruperea activităţii. Cel mai elocvent exemplu în acest sens este sectorul fabricării produselor textile, care înregistrează în ultimii trei ani cel mai ridicat procent al companiilor insolvenţe raportat la numărul firmelor active. O situaţie similară este cea întâlnită în cazul asanării şi îndepărtării gunoaielor sau serviciilor prestate în principal companiilor, cu valoare adăugată mai mică.
De asemenea, poate duce la descurajarea antreprenoriatului, mai ales atunci când există impredictibilitate cu privire la evoluţia viitoare a cadrului fiscal şi altor cheltuieli.
‘Analizând acest fenomen de la momentul impactului crizei financiare până în prezent, observăm o relativă plafonare a numărului de companii nou înfiinţate în perioadă 2011 – 2015 şi o revenire lentă ulterior. În orice caz, numărul de companii care şi-au întrerupt activitatea este de 2,3 ori mai mare decât cel al SRL-urilor nou înfiinţate. Graficul următor ilustrează procesul regenerării distructive a mediului de afaceri românesc!’, se spune în studiu.
Totodată, poate avea loc accentuarea fenomenului polarizării şi creşterea diferenţelor dintre companiile mici şi cele medii-mari. Astfel, la nivelul întregului mediu de afaceri, ponderea cheltuielilor cu personalul în total cheltuieli de exploatare a crescut de la 9% în anul 2008, la 10% în anul 2015, urmând să ajungă aproape de 18% până în anul 2020. În acelaşi timp, microîntreprinderile (companiile cu venituri sub 500.000 euro) au înregistrat aproape o dublare a acestei ponderi, de la 11% în anul 2008 la aproape 20% în anul 2015, urmând să ajungă la aproape 35% în anul 2020.
Pe termen mediu-lung (3-5 ani), efectele sunt vizibile cu preponderenţă la nivel macroeconomic şi pot fi pozitive mediului de afaceri doar într-un anumit context propice, respectiv o spirală cu efecte multiple care poate funcţiona favorabil doar în următoarea succesiune: creşterea venitului disponibil, pe fondul avansului salariului, să fie orientată către consum. În caz contrar, dacă veniturile suplimentare sunt orientate către economisire, aceasta ar trebui să ducă ulterior la reducerea costului de finanţare şi susţinerea investiţiilor, pentru continuarea spiralei.
Guda precizează că, altfel, spirala se opreşte în acest punct şi creşterea salariului minim pe economie nu are decât un rol de redistribuire (de la capital către muncă). De asemenea, consumul trebuie să antreneze producţia internă, care să fie elastică prin spirit antreprenorial, inovare şi investiţii. Altfel, în cazul în care consumul este orientat către importuri, creşterea salariului minim pe economie creează noi locuri de muncă în străinătate (sursa importurilor), deficit comercial, presiuni pe deprecierea monedei locale şi inflaţie.
Pentru ca etapa anterioară să se realizeze, mediul de afaceri are nevoie de următoarele condiţii: predictibilitate (fiscală, juridică), reforme structurale (lupta împotriva corupţiei şi economiei subterane, debirocratizare).
‘Creşterea producţiei interne să fie sustenabilă din perspectiva managementului financiar. Aceasta implică o structură corespunzătoare a capitalurilor, investiţii productive şi creşterea marginilor de profitabilitate ale companiilor. Pentru a asigura o sustenabilitate pe termen lung, majoritatea profiturilor astfel obţinute ar trebui reinvestite în companie pentru creşterea competitivităţii firmelor româneşti în contextul concurenţei acerbe (creşterea consumului va atrage interesul jucătorilor internaţionali care încă nu sunt prezenţi în piaţa locală). În contextul în care noile propuneri fiscale indică eliminarea impozitului pe dividend începând cu anul 2018, scenariul reinvestirii profiturilor este foarte puţin probabil!’, se mai menţionează în studiu. AGERPRES
