Să ne bucurăm sau nu când se majorează salariul minim? La prima vedere, pare o veste bună. Depinde însă pentru cine. Cu certitudine că pentru cei care câștigau salariul minim pe economie la momentul luării deciziei, întrucât urmează să primească mai mulți bani. Dar, la o analiză mai atentă, se vede că decizia nu e bună pentru ansamblul economiei și societății.

Cei care au în primul rând de suferit de pe urma unei astfel de decizii sunt șomerii, tinerii și muncitorii necalificați sau cu calificări slabe. Asta pentru că le va fi mai greu să își găsească un loc de muncă, devreme ce, prin majorarea salariului minim, devine mai scump pentru companii să-i angajeze.

Practic, acestor persoane li se restricționează accesul pe piața muncii. Deși ar fi dispuse să lucreze pe salarii mai mici, pentru a-și găsi un loc de muncă, respectiv a dobândi experiență și abilități, nu li se permite să liciteze "prețuri" mai mici pentru munca lor, din cauza salariului minim.

Pe de altă parte, majorarea salariului minim impune costuri suplimentare întregii economii. Toți antreprenorii trebuie să scoată mai mulți bani din buzunar pentru a-și remunera angajații cu cele mai mici salarii. Care ajung adesea să-și piardă locul de muncă, fiind categoria la care se poate renunța cel mai ușor.

Pe total, cel mai mult câștigă statul de pe urma majorării salariului minim pe economie, întrucât urmează să încaseze mai mulți bani din impozitul pe venit și din contribuțiile de asigurări sociale ale beneficiarilor acestui tip de remunerație.

Și mărirea salariului minim reprezintă o decizie arbitrară care nu se corelează cu productivitatea. Nu stimulează creșterea nivelului de trai și nici crearea de locuri de muncă.

Poate aduce bugetului mai mulți bani, dar cu condiția să nu genereze șomaj. De fapt, mărirea salariului minim nu duce doar la șomaj, ci la stagflație, situație în care inflația, stagnarea sau recesiunea, și șomajul survin simultan.

Să analizăm pe rând riscurile. Dacă guvernul se ambiționează să majoreze salariul minim ca să ia mai mulți bani din impozite va vedea că falimentează niște companii care se aflau deja pe buza insolvenței.

Iar dacă în sistemul bugetar stimularea productivității se poate realiza și pe căi administrative, în cel privat excesul de reglementări nu va avea ca rezultat decât șomajul și reducerea bazei de impozitare, respectiv o autarhizare a statului în zona bugetară și, implicit, micșorarea capacității de colectare. După stagnare și șomaj ce a mai rămas în discuție? Inflația. Salariile în creștere trebuie să se coreleze cu sporuri de productivitate, altfel nu generează decât inflație.

Iar mai departe ar trebui explicat de ce majorarea salariului minim constituie o măsură populistă și irațională.

Este populistă pentru că guvernul nu poate crește veniturile. Salariul reprezintă doar expresia monetară a producției realizate în societate, iar guvernul nu poate mări producția semnând cu pixul o hârtie. 

Și majorarea salariului minim e irațională pentru că falsificarea prețului stabilit prin contracte voluntare nu poate decât să genereze reacții atât pe partea ofertei, cât și pe cea a cererii.

În termeni simpli, ori de câte ori guvernul impune un preț mai sus de nivelul de piață – în cazul de față salariul minim – consecința e dispariția cumpărătorilor și stimularea vânzătorilor, adică apariția șomajului.

Mai multe articole scrise de Ionuț Bălan puteți citi pe pe bloguluibalan.ro