Numeroase instanțe din România au decis să pună în practică hotărârea Curții Constituționale privind prescripția și au dispus încetarea procesului penal. Este vorba în principal despre decizii date în apel față de condamnări de la fond, dar și despre unele pronunțate în cadrul unor contestații în anulare.

Instanțele aplică decizia CCR privind prescripția

Nu mai puțin de 30 de decizii de încetare a procesului penal au fost date în acest sens, șirul hotărârilor penale în baza deciziilor CCR începând cu 15 iunie 2022 atunci când judecătorii Ovidiu Pralea și Ioana Hanganu de la Curtea de Apel Bacău au reținut intervenția prescripției într-un dosar de fals.

Câteva zile mai târziu și la Curtea de Apel din Oradea au fost aplicate aplicat Deciziile CCR 297/2018 și 358/2022. De asemenea, judecătorii Mihail Udroiu, Denisa Daniela Vidican și Olimipiu Daniel Berindei au subliniat că prima dintre ele are aplicabilitate retroactivă. Mai exact, începând cu 1 februarie 2014, adică data la care a intrat în vigoare actualul Cod Penal.

O decizie asemănătoare s-a luat și în data de 27 iunie 2022, atunci când magistrații Ovidiu Richiteanu-Năstase și Carmen-Veronica Găină de la Curtea de Apel București au dispus încetarea procesului penal pe prescripție, transmite luju.ro.

Acestea sunt doar câteva din deciziile pronunțate de instanțele din România, majoritatea respectând hotărârea Curții Constituționale privind prescripția.

Ce prevăd deciziile 297/2018 și 358/2022

Amintim că, la data de 25.06.2018 a fost publicată Decizia nr. 297/2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal. Prin această decizie, Curtea Constituţională a stabilit că „admite excepția de neconstituționalitate (…) și constată că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză”, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, este neconstituțională.”

Ceva mai recent, Curtea Constituţională a statuat următoarele prin Decizia nr. 358/2022.

„68. În continuare, Curtea constată că, în paragraful 34 al Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 a evidențiat faptul că soluția legislativă din Codul penal din 1969 îndeplinea exigențele de claritate și previzibilitate, întrucât prevedea întreruperea cursului prescripției răspunderii penale doar prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat, în cauza în care persoana vizată avea calitatea de învinuit sau inculpat. Curtea observă însă că indicarea soluției legislative din actul normativ anterior a avut rol orientativ și, în niciun caz nu i se poate atribui o natură absolută, în sensul obligării adoptării de către legiuitor a unei norme identice cu cea conținută de Codul penal din 1969. (…)

70. (…) Curtea constată că, în paragraful 34 al Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018, a evidenţiat reperele comportamentului constituţional pe care legiuitorul, iar nu organele judiciare, avea obligaţia să şi-l însuşească, acesta, în temeiul art. 147 din Constituție, fiind obligat să intervină legislativ și să stabilească clar și previzibil cazurile de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale.

71. (…) Totodată, Curtea a statuat că a permite celui care interpretează și aplică legea penală, în absența unei norme exprese, să stabilească el însuși regula după care urmează să rezolve un caz, luând ca model o altă soluție pronunțată într-un alt cadru reglementat, reprezintă o aplicare prin analogie a legii penale. Or, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Constituționale, art.7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală, care consacră principiul legalității incriminării și pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege), pe lângă interzicerea, în mod special, a extinderii conținutului infracțiunilor existente asupra unor fapte care, anterior, nu constituiau infracțiuni, prevăd și principiul potrivit căruia legea penală nu trebuie interpretată și aplicată extensiv în defavoarea acuzatului, de exemplu, prin analogie.

72. Așa fiind, Curtea constată că ansamblul normativ în vigoare nu oferă toate elementele legislative necesare aplicării previzibile a normei sancționate prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018. Astfel, deși Curtea Constituțională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidențiind reperele unui comportament constituțional pe care legiuitorul avea obligația să şi-l însuşească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale.

73. În consecință, Curtea constată că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale.”