Potrivit unui nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea Yale, taţii nevoiţi să lucreze de acasă în perioada pandemiei cu noul coronavirus ajung să se ocupe mai mult timp de copii decât de obicei, însă mamele sunt cele mai afectate de faptul că trebuie să aibă grijă de copii şi să şi muncească în acelaşi timp.

Totodată, studiul mai scoate la iveală faptul că, spre deosebire de taţi, mamele sunt mai stresate în legătură cu noile reglementări pentru munca de acasă.

Un impact major asupra famiilor l-a avut și decizia de închidere a şcolilor şi grădiniţelor, care îi pune la grea încercare pe părinţii care trebuie să lucreze şi să aibă grijă şi de copii, conform noului studiu realizat de sociologii de la Universitatea Yale Thomas Lyttelton şi Emma Zang şi respectiv de Kelly Musick, şefa catedrei de analiză a politicilor publice şi administraţie de la Universitatea Cornell. Cei trei cercetători au realizat acest studiu pentru organizaţia de cercetare nonprofit Council on Contemporary Families (CCF).

Se pare că în lunile aprilie şi mai ale acestui an, 55% dintre părinţii americani care au un loc de muncă au lucrat de acasă. În această perioadă de timp, majoritatea şcolilor publice şi a grădiniţelor din SUA au fost închise.

Lyttelton şi Zang au folosit datele statistice din cadrul American Time Use Survey (ATUS), obţinute în perioada 2003 – 2018 pentru a măsura modul în care telemunca afecta diviziunea muncii înainte de pandemie. Aceste date statistice au fost obţinute de Biroul american pentru Statistica Muncii (U.S. Bureau of Labor Statistics) şi se bazează pe intervievarea subiecţilor cu privire la modul în care îşi împart timpul zilnic între munca pentru serviciu, munca domestică şi timpul alocat copiilor. Din nefericire, notează Live Science, în perioada 19 martie – 11 mai a fost închis chiar şi call-center-ul care derula aceste studii sociale pentru ATUS, ceea ce înseamnă că acest studiu nu cuprinde şi acele date din plină perioadă de izolare.

Pentru a putea analiza cel puţin o parte din schimbările în viaţa familiilor aduse de pandemie, cercetătorii au apelat la datele obţinute de COVID Impact Survey, proiect aparţinând think-tankului non-profit Data Foundation, care a adunat date din lunile aprilie şi mai.

Efectele telemuncii

 

Totodată, datele dinaintea pandemiei arătau că un părinte care lucrează de acasă preia, de obicei, mai multe sarcini domestice în mod concomitent. Taţii, în special, preiau din sarcinile privind îngrijirea copiilor în zilele în care lucrează de acasă. Conform calculelor, un tată aflat în telemuncă petrece în medie cu 67 de minute mai mult împreună cu copiii decât în zilele în care se duce la serviciu. Această creştere a acoperit diferenţa normală de gen privind îngrijirea copiilor – diferenţă care arată că, de obicei, mamele îşi petrec mai mult timp cu copiii decât taţii. Atunci când femeile lucrau de acasă în perioada prepandemie, ele îşi petreceau, în medie, 47 de minute mai mult alături de copii, prin comparaţie cu zilele în care se duceau la serviciu.

Însă, de obicei, taţii nu îndeplinesc şi alte munci domestice atunci când se află în telemuncă, în timp ce mamele aflate în telemuncă prestează şi munci domestice, în medie, timp de 49 de minute. În perioada prepandemică, taţii aflaţi în telemuncă au reuşit să menţină mai bine graniţa dintre muncă şi îngrijirea copiilor. Bărbaţii au raportat că în medie s-au aflat cu copiii timp de 21 de minute pe zi în timp ce lucrau de acasă, pe când femeile au raportat că au fost nevoite să lucreze în prezenţa copiilor, în medie, timp de 54 de minute pe zi.

Multe femei simt presiunea de a îndeplini sarcini domestice şi de a avea grijă de copii, ori de câte ori aceştia le întrerup din activitatea pentru serviciu, explică sociologul Stephanie Coontz, de la The Evergreen State University din Washington şi director de cercetare în cadrul CCF. „Aceasta este o formă de conflict muncă-familie pe care oamenii o ignoră de obicei atunci când se referă la avantajele muncii de acasă, iar după cum arată acest raport, este o sursă de inegalitate de gen, atât la muncă cât şi acasă”, susţine ea.

Telemunca în vremea pandemiei

Pentru că datele ATUS nu acoperă perioada martie – mai 2020, cercetătorii nu au putut compara în mod direct rezultatele situaţiei din timpul pandemiei. Însă studiul COVID-19 Impact Survey arată că, în general, toţi părinţii care au lucrat de acasă în perioada pandemiei au fost mai deprimaţi decât cei care au continuat să se prezinte la locul de muncă. Mamele au fost lovite cel mai mult. Mamele aflate în telemuncă în timpul pandemiei au raportat niveluri mai mari de anxietate şi depresie decât taţii aflaţi în telemuncă. Mamele care şi-au continuat activitatea profesională la locul de muncă nu au raportat astfel de creşteri, iar în cazul taţilor situaţia este chiar inversă: cei aflaţi în telemuncă au înregistrat niveluri de anxietate mai mici decât cei care au mers în continuare la serviciu.

Totuși, studiul a arătat că în cea mai proastă situaţie s-au aflat părinţii fără un loc de muncă. Părinţii fără un loc de muncă, indiferent de sex, sunt în mod considerabil mai anxioşi, mai deprimaţi şi lipsiţi de speranţă decât părinţii care au în continuare locuri de muncă.

În luna mai, un studiu anterior realizat de CCF pe 1.060 de părinţi ajungea la concluzia că ambii parteneri sunt de acord că bărbaţii au îndeplinit mai multe sarcini domestice în perioada de pandemie prin comparaţie cu perioada de dinainte de pandemie. În perioada prepandemică, 26% dintre cupluri raportau că îşi împart sarcinile domestice în mod relativ echitabil, procent ce a crescut până la 41% în luna aprilie. De asemenea, 41% dintre cupluri au raportat că îşi împărţeau timpul alocat copiilor în mod echitabil înainte de pandemie, procent ce a crescut la 52% după declanşarea pandemiei. Studiul ajunge şi la concluzia că restricţiile de izolare la domiciliu au contribuit la scăderea numărului de sarcini cotidiene legate de copii, care nu mai trebuiau duşi şi luaţi de la şcoli şi grădiniţe, activităţi extracuriculare sau de la locul de joacă.

Raporturile între parteneri devin însă neclare atunci când este vorba de copiii de şcoală care au trebuit să înveţe de acasă. Un studiu din luna aprilie, realizat pentru publicaţia The New York Times, indica faptul că 80% dintre femei susţin că lor le revine sarcina de a desfăşura majoritatea activităţilor şcolare alături de copii, prin comparaţie cu 45% dintre bărbaţi. În mod evident, pentru că aceste două procente adunate dau mai mult de 100%, înseamnă că majoritatea partenerilor din cupluri nu sunt de acord cu privire la cine face mai mult pentru educaţia copiilor. Doar 3% dintre femei au fost de acord că partenerii lor se ocupă preponderent de continuarea educaţiei şcolare a copiilor de acasă.