miliarde de dolari. Bani ar exista in sistemul public de sanatate, dar felul in care sunt gestionati si mai ales legislatia care defineste pachetele de servicii gratuite si compensate lasa mult de dorit.Sistemele publice de sanatate din intreaga lume sunt foarte usor de gestionat doar in doua situatii: ori tara respectiva are un PIB foarte puternic, ori este foarte saraca. Cum Romania se situeaza la mijlocul acestei scale de valori, bugetul sau de sanatate este destul de greu de gestionat, dar nu imposibil. In 2004, in sistemul public de sanatate au fost colectate aproximativ 3,5 miliarde de dolari, dupa cum precizeaza Cristian Vladescu, presedintele Casei Nationale a Asigurarilor de Sanatate (CNAS). Conform unui studiu al Bancii Mondiale, intre 25% si 33% din banii vehiculati in sistemul de sanatate reprezinta „plati informale“ (plicul pentru doctor). Cu toate acestea, sistemul sanitar este periodic zguduit de scandalurile medicamentelor compensate care nu ajung pentru toti bolnavii.Legea stabileste ca la medicamentele compensate si analizele stabilite in pachetul de baza au acces toti asiguratii sistemului public de sanatate, dar in limita plafonului stabilit prin lege, pentru fiecare filiala judeteana a CNAS. Cu toate acestea, medicamentele se epuizeaza in cateva zile. Cauza? Chiar daca pare incredibil, cauza sta intr-un prost management al spitalelor si intr-o carenta legislativa. Practic, ori de cate ori pacientii nu se vindeca in ambulatoriu, fie din cauza capacitatii reduse de a efectua unele investigatii paraclinice (analize de laborator sau alte explorari paraclinice), fie din cauza unor sincope in eliberarea medicamentelor compensate sau gratuite, ei se interneaza in spital, indiferent daca este sau nu asigurat in sistemul public. Cum este posibil acest lucru? Prin simplul fapt ca, in legislatia care reglementeaza pachetul de servicii medicale in asistenta spitaliceasca, exprimarea este atat de generala, incat permite internarea, chiar daca bolnavul respectiv ar putea fi foarte usor tratat si in ambulatoriu. Legea nu specifica nicaieri foarte clar care este pachetul de baza acordat de stat cu titlu gratuit. Din contra, exprimarea este mult prea generala, lasand la latitudinea medicilor cine poate si cine nu poate fi internat. Cum totdeauna bugetele de la sanatate se indreapta mai intai catre spitale, unde cheltuielile sunt uriase, banii pentru compensate sau servicii in ambulatoriu sunt mult mai putini.
Pachetul de baza trebuie redefinit
Surse din Ministerul Sanatatii sustin ca se lucreaza la o perfectare a legislatiei in domeniu si chiar la o redefinire a pachetelor medicale de baza. Redefinirea pachetului de servicii medicale de baza ar ajuta si la functionarea asigurarilor private de sanatate, care au lege, dar nu si norme metodologice, si nu au cum sa functioneze. Asigurarile private de sanatate ar reprezenta o solutie si pentru imbunatatirea sistemului in general, deoarece ar aduce un surplus de finantare in sistem. Cu toate acestea, atat timp cat nu exista un management orientat catre performanta (si aici asiguratorii se gandesc clar la o reglementare care sa defineasca pe criterii economice modalitatile de internare a pacientilor in spitale), sistemul asigurarilor private de sanatate nu are cum sa functioneze. Asiguratorii nu au cum sa evalueze costurile in actualele conditii. Daca ar exista parteneriate intre asiguratori si spitalele de stat, cheltuielile ar putea fi evaluate mult mai bine. Partenerii privati in acest domeniu sunt extrem de putini, cinci spitale particulare fata de peste 450 de spitale de stat. Tocmai de aceea, cheia unei bune functionari a sistemului sanitar pare sa stea intr-un management performant al spitalelor si o legislatie coerenta. Mai mult, pentru ca Legea asigurarilor private de sanatate sa si functioneze ar trebui sa fie elaborate normele metodologice. Ramane de vazut daca promisiunea CNAS si a Ministerului Sanatatii (normele metodologice ar trebui sa fie gata pana la sfarsitul lunii iunie) se va realiza sau nu. Specialistii din piata sustin insa ca normele vor exclude, cu siguranta, posibilitatea asiguratilor privati de a incheia asigurari susbtitutive (prin care sa fie inlocuita cotizatia catre sistemul public cu cea catre sistemul privat).
Asigurat versus neasigurat
• Pentru asigurat, contractul-cadru prevede ca „asistenta medicala spitaliceasca se asigura cu respectarea urmatoarelor criterii: (art. 56. pct. 4): urgente medico-chirurgicale si situatiile in care este pusa in pericol viata pacientului; diagnosticul nu poate fi stabilit in ambulatoriu; tratamentul nu poate fi aplicat in conditiile asistentei medicale ambulatorii, pacientul este nedeplasabil sau necesita izolare; alte situatii bine justificate de catre medicul care face internarea si avizate de medicul sef de sectie
• Pentru neasigurat: in situatia in care pacientul nu dovedeste calitatea de asigurat, spitalul acorda serviciile medicale de urgenta (urgente medico-chirurgicale sau orice alte situatii in care este pusa in pericol viata pacientului si boli cu potential endemo-epidemic)
• Practic, definirea urgentei in sistemul medical romanesc permite internarea oricarui pacient.
