«Ar fi benefic un management pri­vat la companiile de stat, dar nu văd posibil acest lucru, mai ales în viitorul apropiat. Deşi practicat la nivel internaţional, este un proces complex şi, cunoscând sistemul, cred că va fi greu de acceptat un management privat“, ne-a spus Adrian Băicuşi, fost director general al companiei de stat Transelectrica. Prima piedică va fi legată de faptul că toată lumea, atât din sistem, cât şi din mediul politic, va trebui să accepte acest lucru, ceea ce este greu de crezut că se va întâmpla.
Apoi, sindicatele ar putea crea presiune socială asupra mediului politic, pentru că un management privat poate însemna încercarea de eficientizare şi, implicit, reducere de costuri. La rândul său, un alt manager privat, ajuns în 2005 în fruntea unei instituţii a statului, avocatul Gabriel Zbârcea, fost preşedinte al Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), crede că principala problemă cu care se va confrunta un director venit din mediul privat va fi legată de faptul că aceste companii au şi acţionari minoritari, care trebuie să-şi dea acordul în cadrul adunării generale. „Dacă se ia o hotărâre să se diminueze costurile şi apoi este contestată de un acţionar minoritar, tot procesul se poate bloca“, spune Zbârcea.
Echipă completă
Cei care au experienţa conducerii atât a unei companii private, cât şi a uneia de stat, sunt de părere că ideea instituirii unui management privat la companiile aparţinând statului este bună, dar, dacă se va realiza vreodată, trebuie avută în vedere varianta unei echipe care să conducă societatea, nu un singur om pe post de director general.
„Ideea este foarte bună, mai ales după numeroasele exemple în care statul s-a dovedit un slab administrator, plin de căpuşe personale. Eu văd acest management privat realizat nu de un singur om ca director general, ci de o echipă“, consideră Zbârcea.
Dacă decizia de a aduce directori din mediul privat va fi pusă în practică, o problemă va fi legată de modalitatea de alegere a acestor manageri. Adrian Băicuşi este de părere că „selecţia managerului trebuie făcută fără implicarea unui for de conducere. Ar fi preferabil să se realizeze de o firmă străină specializată în aşa ceva“.
„Instituţiile publice trebuie să îşi gândească atent strategia astfel încât, pentru atragerea candidaţilor, va trebui considerat un mix motivant de beneficii şi provocări profesionale, iar selecţia acestora trebuie să susţină strategia instituţiei, prin clarificarea cu candidatul, din primele etape, a aşteptărilor de la noua poziţie şi a obiectivelor pe care acesta şi le va asuma“, a arătat Iuliana Badea, director de vânzări al companiei de recrutare Lugera & Makler. În plus, „alegerea trebuie să se facă transparent şi exclusiv pe bază de competenţă. Important este să nu se înlocuiască o clientelă cu alta din afară“, spune şi fostul şef al AVAS.
Fără conducere privată peste energie
Pentru ca ideea să aibă succes, trebuie stabilite foarte exact companiile în fruntea cărora să fie instalate echipe de managementul privat. „Nu la toate companiile se pretează management privat. De exemplu, la Tarom ar merge pentru că are vizibilitate şi ieşire internaţională, dar la companiile din energie nu ar fi indicat, pentru că, atunci când va fi vorba despre Transelectrica sau despre o societate legată de gaze, vor apărea discuţiile de după privatizarea Petrom“, consideră Băicuşi. De aceeaşi părere pare a fi şi premierul Emil Boc, el declarând că societăţile strategice trebuie reformate, în sensul privatizării managementului, dar trebuie să fie păstrate ca domeniu strategic pentru stat.
„Gândiţi-vă ce s-ar fi întâmplat dacă Romgaz-ul ar fi fost privatizat, în perioada aceasta de criză! România ar fi explodat, ar fi fost într-o situaţie super-delicată şi dificilă dacă nu ar fi avut Romgaz ca proprietate a statului şi cu acţionariatul majoritar al statului“, a arătat Boc.