Când vine vorba de dezvoltarea economică a României, sunt contrariat în mod special de imensul potenţial economic pe care îl au companiile de stat la care Fondul Proprietatea este acţionar. Din păcate, în cele mai multe cazuri, acest potenţial nu s-a materializat. Se poate argumenta că ineficienţa şi profitabilitatea scăzută sunt atribute universale ale companiilor de stat, pentru că acestea funcţionează sub constrângeri mai mari decât cele impuse de regulile pieţei libere. Totuşi, sunt exemple de companii de stat din Europa Centrală şi de Est care demonstrează în mod clar că, dacă sunt urmate câteva principii simple, succesul poate veni.
În opinia mea, două ingrediente sunt necesare pentru ca o companie de stat să îşi atingă potenţialul real:
1) managementul profesionist supravegheat de un consiliu independent (independenţa faţă de influenţa politică este esenţială)
şi 2) listarea la bursă.
Deşi managementul profesionist este crucial pentru reuşita oricărei companii, acesta tinde să fie mai greu de implementat în companiile de stat. Principalul impediment este lipsa voinţei politice de a privi aceste companii pur şi simplu ca jucători pe o piaţă liberă şi competitivă. De aceea, România nu a reuşit să creeze condiţiile pentru ca o companie de stat să devină lider regional în sectorul energetic, aşa cum s-a întâmplat, de exemplu, cu CEZ, compania cehă. Este exact ceea ce trebuie să facă Guvernul României. Managementul eficient, profesionist, motivat corespunzător prin opţiuni pe acţiuni – şi care ia în calcul interesele companiei atunci când ia decizii de afaceri – devine mai responsabil. De asemenea, transparenţa sporită promovată de conducere cresc şansele ca deciziile de afaceri să fie benefice pentru companie şi pentru acţionarii acesteia. Aceasta idee duce discuţia spre al doilea ingredient menţionat mai sus: listarea companiei.
Introducerea unei companii pe bursă lărgeşte baza de acţionari, ceea ce înseamnă că sunt mai mulţi ochi aţintiţi pe acţiunile managementului. Verbund AG, un producător de energie hidro din Austria, a fost listat pe Bursa din Viena în urmă cu aproape 25 de ani, statul austriac păstrând o participaţie majoritară. Presiunea investitorilor pentru o guvernanţă corporativă bună, mai multă transparenţă şi profitabilitate ridicată, împreună cu un consiliu de administraţie şi o echipă de management profesionistă, au transformat compania într-un important jucător regional pe piaţa de energie.
În cazul României, listarea companiilor de stat şi asigurarea managementului profesionist sunt procese care trebuie să se desfăşoare simultan, din cauza întârzierilor repetate care au încetinit creşterea economică ani de zile.
Uitându-ne la eforturile de privatizare din România ultimilor ani, argumentul condiţiilor dificile de piaţă a fost folosit de multe ori pentru a justifica întârzierile continue ale IPO-urilor sau ale vânzărilor strategice. Se prea poate însă ca cea mai bună perioadă pentru privatizarea companiilor de stat să fi trecut deja. Valoarea acestor companii s-a deteriorat constant şi va continua să se deterioreze dacă nu au loc schimbări în consiliile de administraţie şi la nivelul conducerii executive, precum şi lisarea lor la bursă. Cu cât factorii de decizie aşteaptă mai mult, cu atât mai puţin vor fi dispuşi cumpărătorii străini să plătească pentru aceste companii.
Pentru a rezuma, beneficiile pe termen lung ale implementării managementului profesionist şi ale transparenţei rezultate din listare depăşesc cu mult dezavantajele pe termen scurt ale procesului îndelungat al listării şi ale costurilor acesteia. Totuşi, implementarea unui model adecvat de guvernanţă corporativă, care include consilii de administraţii independente şi echipe de management profesioniste în companiile de stat precum şi listările acestor companii, sunt decizii care trebuie să se complementeze una pe cealaltă pentru a aduce cele mai mari beneficii bugetului de stat.
Grzegorz Konieczny, Manager de Fond, Fondul Proprietatea