Managerii, mai tentaţi să fure decât subalternii

Peste 60% din companiile mari se confruntă cu fraude interne. Frauda nu s-a născut în România şi nici în Europa de Est. Un studiu publicat zilele trecute relevă că numărul companiilor din America de Nord afectate de acest fenomen este mai mare decât cel din regiunea noastră. Fraudele reprezintă una dintre cele mai mari probleme ale mediului de afaceri, la nivel mondial, indiferent de ţara în care firmele activează, de domeniul de activitate sau de cifra de afaceri, se arat

Peste 60% din companiile mari se confruntă cu fraude interne. Frauda nu s-a născut în România şi nici în Europa de Est. Un studiu publicat zilele trecute relevă că numărul companiilor din America de Nord afectate de acest fenomen este mai mare decât cel din regiunea noastră.

Fraudele reprezintă una dintre cele mai mari probleme ale mediului de afaceri, la nivel mondial, indiferent de ţara în care firmele activează, de domeniul de activitate sau de cifra de afaceri, se arată într-un raport al PricewaterhouseCoopers (PwC). Rezultatele studiului realizat de analiştii firmei americane pe un eşantion de 5.428 de companii din 40 de ţări relevă că 43% din respondenţi recunosc că au fost afectaţi, în ultimii doi ani, de una sau mai multe fraude majore.

Cele mai des întâlnite fraude la nivel internaţional sunt furturile de active, descoperite în 30% din firme. La mare diferenţă urmează furtul proprietăţii intelectuale (15%), mita (13%) şi ilegalităţile contabile (12%). În Europa Centrală şi de Est, cazurile raportate de furt al proprietăţii intelectuale sunt semnificativ mai numeroase decât în alte zone geografice, anul acesta procentajul fiind de 20%. În opinia analiştilor, acest nivel ridicat se explică prin aderarea, în ultimii ani, la Uniunea Europeană a mai multor state din zonă. Acest fapt a sporit interesul autorităţilor şi al firmelor pentru detectarea şi pedepsirea infracţiunilor legate de proprietatea intelectuală.

Studiul creionează şi un portret-robot al infractorilor: 85% din fraudele descoperite au fost comise de o persoană de sex masculin, iar 72% din incidente au avut ca autori persoane cu vârsta cuprinsă între 31 şi 50 de ani. Nivelul de educaţie nu a influenţat în mod semnificativ incidenţa fraudelor, 50% dintre acestea fiind comise de angajaţi care au absolvit cel mult liceul şi o pondere similară de cei care au absolvit o facultate sau chiar studii postuniversitare. Poziţia deţinută în ierarhia firmei arată că şefii sunt mai predispuşi să calce strâmb decât subalternii. În timp ce angajaţii comit 48% din infracţiuni, managerilor le revin 52%.

Est-europenii nu sunt cei mai corupţi

PwC a împărţit economia globală în şase zone geografice şi a alcătuit un clasament în funcţie incidenţa fraudelor. În acest clasament, Europa Centrală şi de Est ocupă locul trei, 50% din companii recunoscând, în 2007, că au fost afectate de acest fenomen. Zonele cu cel mai mare procentaj de firme care admit că s-au confruntat cu ilegalităţi economice sunt Africa (52% din firme) şi America de Nord (52%). În Asia-Pacific şi America de Sud numai 39% din companii declară că au fost afectate, în timp ce Europa de Vest are cel mai mic nivel (38%).

Deşi flagelul loveşte foarte puternic firmele, indiferent de dimensiunea acestora, 62% din companiile mari, cu peste 5.000 de angajaţi, declară că au descoperit fraude interne, în timp ce numai 32% din firmele cu mai puţin de 200 de angajaţi s-au confruntat cu acest fenomen. Diferenţa este explicată prin mai mulţi factori. În primul rând, cu cât numărul de angajaţi este mai mare, cu atât creşte probabilitatea ca cel puţin unul dintre ei să intenţioneze să comită o ilegalitate. În al doilea rând, în firmele mari angajaţii care raportează infracţiuni sunt mai greu de identificat de către colegi. În plus, pe măsură ce numărul salariaţilor creşte, firmele implementează sisteme interne tot mai complexe pentru a depista fraudele interne. Având în vedere aceşti factori, procentajul mai redus de incidente raportat de firmele mici poate fi explicat, într-o anumită măsură, de eficienţa mai mică a acestora în depistarea ilegalităţilor şi nu neapărat de lipsa acestora.

Raportul PwC arată că, pentru o firmă, costul mediu al fraudei este, la nivel global, de aproape trei milioane de dolari, iar în domenii ca asigurări sau industrie acesta se ridică la 5,5, respectiv 5,1 milioane de dolari. Dar costurile ţin seama numai factorii care pot fi cuantificaţi, analiştii PwC admiţând că este probabil ca nivelul să fie subestimat. De cele mai multe ori, firmele nu iau în calculul prejudiciului anumite costuri mai greu de cuantificat, cum ar fi timpul petrecut de manageri cu depistarea şi gestionarea incidentelor, costurile litigiilor ulterioare în instanţă, timpul şi cheltuielile alocate campaniilor de relaţii publice necesare refacerii imaginii firmei. În plus, mai sunt şi prejudicii care provin din pierderea încrederii consumatorilor, a investitorilor, a furnizorilor şi, de cele mai multe ori, diminuarea productivităţii muncii, ca efect al scăderii moralului angajaţilor în firmele corupte.

Nivelul coruptiei

43% din firme, la nivel internaţional, au declarat, în 2007, că au fost afectate de infracţiuni economice serioase în ultimii doi ani. Nivelul este cu două puncte procentuale mai mic decât anul trecut.