Istoria meseriei de manager artistic incepe practic in 1996, prin promulgarea Legii dreptului de autor si a drepturilor conexe. Muzica romaneasca incepe sa fie bagata in seama pe posturile de radio si televiziune, numarul trupelor se tripleaza spontan, iar din 1998, cand apare prima televiziune muzicala – Atomic-, industria divertismentului prinde forma. Artistii devin tot mai solicitati in concerte si se confrunta cu probleme organizatorice care-i depasesc: bani nerecuperati, conditii proaste de sonorizare, abuzuri de toate felurile. Majoritatea ajung la concluzia ca merita sa cedeze un procentaj de 10-20% din onorariu, scapand astfel de toate grijile materiale. Multi se leaga astfel la cap fara sa-i doara, fiind jefuiti de catre asa-zisi manageri si, de nevoie, isi conduc singuri afacerile in continuare. Un manager priceput si corect este o pasare rara la noi, insa, cu ceva efort, poti sa-l gasesti. Cei care au nevoie de un manager personal sunt, in general, artistii (muzicienii, actorii, dansatorii), DJ-ii, prezentatorii, vedetele de televiziune si sportivii. In Romania, meseria de manager al unei vedete este aproape sinonima cu managerul muzical, existand insa si cazuri exceptionale: Americanu’ este impresarul babei Maria, o vrajitoare care nu sta prea bine la partea de PR si a apelat la serviciile unui „specialist in vrajirea” potentialilor clienti si a reprezentantilor mass-media. Alexandru Vaceff este coregraf. Lipsa managerilor pentru dansatorii profesionisti influenteaza negativ activitatea si veniturile acestora. „Dansatorii nereprezentati sunt nevoiti sa-si caute singuri contracte in strainatate, unde ajung sa castige cate 5.000 USD lunar, plus cazare si masa, deoarece in Romania ar muri de foame. Meseria de dansator profesionist nu este respectata si apreciata aici. Cred ca un manager care isi face treaba merita 15 si chiar 20% din onorariu, pe cand un simplu intermediar nu poate sa solicite mai mult de 5%”, spune Vaceff.
In strainatate, diferentele sunt foarte clare intre profesiile din bransa: managerul/agentia de management ofera un spectru larg de servicii, implicandu-se in productie, reprezentare publica, creare de imagine, negociere de contracte, organizare de evenimente, supervizarea tuturor aparitiilor publice; agentul de booking (impresarul, in termenii nostri) intermediaza aparitiile publice (concerte, festivaluri, gale), tinand evidenta lor, gestionand incasarile; tour managerul insoteste trupa la fiecare concert, se asigura de respectarea conditiilor contractuale, de siguranta si de buna prestatie a artistilor. In Romania, putinele agentii de management existente nu detin inca resurse pentru servicii complete, limitandu-se la activitati de booking (75%), productie (15%) si promovare/creare de imagine (10%). De aceea, spunand manager, spui de fapt agent de booking si tour manager, intr-un cuvant. In echipa artist-manager, diviziunea muncii arata astfel: artistul compune, inregistreaza, apare in diferite emisiuni si concerte; managerul se implica in toate problemele organizatorice si financiare. El este legatura cu restul lumii: casa de discuri, organizatorii de concerte, producatorii de radio si televiziune. Pentru serviciile sale, managerul incaseaza 10-20% din onorariul artistului, purtand permanent raspunderea pentru buna desfasurare a aparitiilor respective. In momentul in care negociaza cu un organizator local un concert, managerul pune la punct detalii de genul: data si locatia, onorariul, necesarul tehnic (sunet, lumini, scena), transportul, cazarea si masa echipei, programul de repetitii, ora intrarii pe scena. Nu sunt lipsite de interes informatiile despre organizatorul local si capacitatea acestuia de a duce la bun sfarsit un eveniment: sursa de finantare (incasari din bilete, sponsorizari, buget special), instrumentele de promovare alocate, numele celorlalti artisti implicati in program (de exemplu, un artist rock respectabil nu va accepta niciodata aparitia in acelasi spectacol cu un cantaret de manele, indiferent de suma pusa in joc), capacitatea si acustica salii, instalatia de sunet si lumini. Majoritatea informatiilor vor constitui articolele unui contract incheiat intre organizatorul local si reprezentantul artistului, pe baza caruia se va plati un avans de 50% din onorariu cu minimum o saptamana inainte de concert. Restul de 50% va fi achitat intotdeauna inaintea intrarii pe scena, cand au loc si decontarile cheltuielilor de transport. In cazul in care organizatorul local declara ca nu dispune de sumele datorate, managerul nu autorizeaza urcarea pe scena a artistului si face presiuni pentru recuperarea sumei. Cu cat este mai ferm, cu atat va primi banii mai repede.
Un impresar aremai multe trupe pe mana
„Tepele” sunt o moda in provincie si una dintre grijile majore ale managerilor. Exista, de asemenea, multe cazuri in care falsi impresari („compania de spectacole X&Y”) includ pe afis diferite vedete, vand cateva sute de bilete, dupa care dispar cu banii, afectand astfel imaginea artistilor respectivi si lasand fanii cu buza umflata.
O alta problema care da bataie de cap managerilor este diferenta catastrofala dintre conditiile stipulate in contract si realitate: camerele de hotel necorespunzatoare (uneori in tot felul de camine si moteluri), servirea mesei in restaurante de mana a doua (chiar si cantine), instalatia de sunet jalnica, iar cea de lumini inexistenta, scena instabila sau prea mica, promovare defectuoasa si deci lipsa publicului. Pentru a evita astfel de situatii, managerul trebuie sa se asigure din timp de intelegerea solicitarilor din contract si rezolvarea lor in amanunt. In strainatate si in cazurile unor vedete mari, tour managerul soseste in tara sau orasul unde va avea loc evenimentul cu una sau doua zile inaintea artistului, pentru a verifica daca standardele impuse vor fi respectate (categoria hotelului si a restaurantului, afisele, sala, promovarea, parametrii tehnici).
In Romania, acest lucru nu este practicat decat in cazul evenimentelor speciale, din cauza costurilor suplimentare si a indisponibilitatii managerilor. Acestia reprezinta, de obicei, mai multe formatii si isi dramuiesc timpul in functie de prioritati: trupa nr. 1 va fi mereu in centrul atentiei si va fi ferita de surprize neplacute. Carmen Balescu se ocupa, ca manager, de 3rei Sud Est, Animal X, La Familia si Nitro. Prioritatea ei va fi intotdeauna prima trupa, alaturi de care a debutat in bransa. In cazul in care managerul reprezinta mai multe trupe active, acesta isi permite sa angajeze cate un „tour manager” care sa insoteasca formatiile in tara si sa se asigure de respectarea conditiilor si, mai ales, sa incaseze banii. Sumele, mari pentru piata noastra, nu sunt de neglijat.
In Romania, urca pescena 150 de formatii
Daca in strainatate onorariul per concert al vedetelor se cifreaza intre 15.000 si 1.000.000 USD, in Romania acesta pleaca de la 150 si ajunge la 2.500 USD. In virful piramidei (1.500-2.500 USD) se afla 3rei Sud Est, Holograf, Vama Veche, Iris, Pasarea Colibri si, crancen dar adevarat, Adrian Copilu’ Minune & Costi Ionita si L.A. Urmeaza trupe de rock importante (Vita de vie, Voltaj, Proconsul, Cargo, Sarmalele Reci) si proiectele dance de succes (A.S.I.A., Animal X), cu onorarii intre 800 si 1.000 USD.
Cu cat trupa inregistreaza mai multe hituri (difuzate intens la radio, televiziune si uneori in discoteci), cu atat cota sa creste, la onorariu adaugandu-se automat 100-200 USD. Aparitiile in concert contribuie mult la cresterea box office-ului, deoarece prestatia scenica poate schimba total modul in care e perceputa trupa de public, mai ales in cazul aparitiilor live.
Nu intotdeauna un pret mare inseamna o prestatie de cea mai buna calitate – cifrele indica mai mult gradul de solicitare a artistului respectiv. Publicul setos de manele este mai numeros decat cel de rock alternativ, deci organizatorii vor lua in calcul sursa garantata de incasari mari. In astfel de cazuri, managerii proiectelor de calitate, dar mai putin vandabile trebuie sa-si promoveze intens oferta si sa convinga organizatorii de valoarea prestatiilor respective.r
In showbizul romanesc sunt antrenate aproximativ 150 de trupe active, reprezentate sau nu de manageri. Acestea si-au ales reprezentantii intamplator, in cunostinta de cauza sau invers, au fost contactate de manageri. In acelasi timp, multi artisti nu cred in profesionalismul sau corectitudinea reprezentantilor si, temandu-se de tepe si probleme, decid sa-si conduca singuri afacerile. Trupa HI-Q este un exemplu relevant. Mihai Sturzu, unul dintre membri, justifica lipsa unui manager oficial prin neincrederea pe care o au fata de aceasta profesie. „Totusi, daca vom accepta vreodata un manager, el va trebui sa se ocupe exclusiv de noi. Daca isi va face bine treaba si ne va contracta numeroase concerte, vom fi de acord sa-i cedam chiar si 30%, pentru ca preferam sa castigam 70% din 100.000 USD decat 85% din 10.000 USD”, spune Mihai Sturzu. Exista cazuri ideale, in care managerul este nucleul succesului fulminant al unei trupe, descoperind-o, crescandu-i potentialul, administrand-o. Numele lui Sorin Bocerean este legat si acum de cel al trupei Genius, chiar daca activitatea acesteia s-a incheiat de mult. Afacerile cu artisti nu sunt foarte stabile, deoarece o trupa se poate destrama sau genul si piesele abordate nu mai prind la public. Un bun manager priveste in perspectiva si stie cand trebuie sa schimbe ceva pentru a mentine proiectul pe val.r
Meseria de manager artistic se face in Romania mai mult dupa ureche, invatand din greseli si din mers. In opinia lui Bogdan Lazarescu, director de marketing la MCM, impresarii romani reprezinta o cantitate neglijabila: „Ei aproape ca nu exista pentru mine, reusind de cele mai multe ori sa incurce lucrurile, in defavoarea formatiei pe care o reprezinta! Majoritatea nu reusesc sa faca diferenta dintre o reprezentatie strategica legata de imagine si o cantare de tip nunta-botez-cumetrie”. Asteptarile sunt automat mai mari in cazul managerilor proveniti din domenii adiacente: oameni de radio sau televiziune (Mirela Retegan – Stigma, Nono Semen – OK), fosti promotori ai unor case de discuri (Carmen Balescu, Mihai Dumitrescu – Vita de vie, Sing Sing BB), jurnalisti (Andreea Talmazan – Class, AB4, Suie Paparude; Lavinia Nicula – Atac, Paul Nanca – Bambi), muzicieni (Adrian Ordean – A.S.I.A). In alte situatii, manageriatul de acest gen este o ocupatie la care cel implicat nu s-a gandit niciodata (Ana Stratulat – Spitalul de urgenta), a devenit o afacere de familie (Lucian Mitrea – Blondy), a survenit pe parcurs (casa de discuri Roton a decis sa lucreze si in aceasta directie cu artistii din catalog, trustul Mediapro a desfasurat activitati de impresariat prin agentia ShowBiz) sau face parte dintr-o oferta full service a unei companii (Plasma Records).tr
r
Fundatia Aurel Mitranr
Aurel Mitran se ocupa de management si organizari de spectacole inca din 1976. Este managerul cu cea mai mare experienta, implicat in numeroase proiecte de valoare si respectat de vedetele reprezentate (Nicu Alifantis, Alexandru Andries, Holograf, Compact, Iris, Laura Stoica & Band, Pasarea Colibri). Fundatia care-i poarta numele s-a infiintat in 1993 si a organizat numeroase evenimente, dintre care: Festivalul International de Chitara Clasica Bucuresti (1998, 1999, 2000), cele trei concerte extraordinare ale lui Tudor Gheorghe – „Reintoarcerea”, „Primavara” si „Petrecerea” (1999), „Al Di Meola – World Sinmfonia 2000” (2000). Domeniul de activitate a Fundatiei Aurel Mitran include: management (cu derulari de campanii promotionale, creare de imagine), booking, organizare de evenimente culturale (chiar si asigurarea aparaturii de scena si a asistentei tehnice). „Sunt artisti cu care am semnat numai contracte de booking, si altii de a caror cariera ne ocupam in totalitate. Printre ei, Directia 5, Sarmalele Reci, Bere Gratis, El Negro, Open. Comisioanele percepute difera de la un proiect la altul si depind de foarte multi factori”. In atentia sa nu se afla doar artistii consacrati, in prezent investind in proiectele celor de la Bere Gratis, El Negro si Open. Increderea de care se bucura managerul se datoreaza muncii bine facute de pana acum. A nu face compromisuri de la calitate e destul de greu in Romania, insa Aurel Mitran a reusit. „Intre a pune in practica un proiect cu costuri minime, dar rezultate indoielnice si a amana acelasi proiect pana la obtinerea unei sustineri financiare care sa-l transforme intr-un spectacol de calitate, prefer a doua varianta”.r
r
Plasma Managementr
Este o divizie a casei de discuri Plasma Records, cea mai noua firma din bransa si cea mai ambitioasa. Si-a inceput activitatea pe 5 aprilie, cu un capital solid, si isi propune sa reprezinte exclusiv artisti de valoare. Conform declaratiilor directorului Mihnea Grecu, era proiectelor romanesti care nu au decat meritul de a fi comerciale si a amatorismelor in muzica se apropie de sfarsit.r
Artistii au invatat pe propria piele cat ii poate afecta neprofesionalismul producatorilor, promotorilor si managerilor. Asteptarile multora au fost inselate, si acum se gandesc de trei ori inainte sa semneze un contract. Plasma Records se va dedica exclusiv artistilor foarte buni, care doresc o reprezentare pe masura. Lista numelor cu care vom lucra va fi data in curand publicitatii”. Firma presteaza servicii complete: productie efectiva, editare, management personal, creare de imagine, promovare, booking, producere de evenimente. Oportunitati pentru artisti: strategie unica in privinta productiei, promovarii si reprezentarii sub acelasi label.r
r
United Media Groupr
United Media Group (UMG) functioneaza din 1996 si desfasoara, prin diviziile sale, activitati de management, booking, productie si editare. In cei cinci ani de activitate, UMG a organizat sau a colaborat la organizarea a 1.200 de evenimente, a creat peste 30 de grupuri si a vandut peste 1.500.000 de casete si CD-uri. Printre artistii care lucreaza cu UMG se numara: Ro-mania, K1, Double D, Ca$$a Loco. Presa a publicat in ultima vreme numeroase zvonuri privind nemultumirile artistilor reprezentati, legate de clauzele dure ale contractelor si comisioanele de peste 50% incasate fortat din onorarii. Managerul Radu Fornea precizeaza: „Esenta „nemultumirilor” artistilor tine de niste procente aparent mari, pentru ca acestea sunt privite global. Daca ar fi defalcate pe servicii executate de companii distincte, probabil ca ar parea chiar penibil de mici. Procentele percepute de UMG (oricum sub limita celor din strainatate) oscileaza intre 25 si 50% si difera in functie de natura serviciilor prestate si cumulul acestora. Unele grupuri beneficiaza doar de impresariat, unele doar de management, altele doar de publishing, iar majoritatea sunt cele create pe un format propriu al producatorilor care activeaza in companie si, automat, beneficiaza de toate serviciile, in mod exclusiv. „Nemultumirile” artistilor sunt cauzate, intr-o mare masura, de perceptii gresite asupra mecanismului in care functioneaza un sistem de showbiz si, in al doilea rand, de lipsa unei oferte bogate si specializate pe ramurile aferente acestei industrii”.r