De mai mult timp îl urmăresc pe George Butunoiu și al său site de experiențe gastronomice, Restograf. Admir stăruința cu care s-a ocupat de acest proiect și mărturisesc că mă număr printre cei care profită de munca sa „de cercetare“ aproape săptămânal, când caut referințe despre restaurante noi pe care vreau să le încerc sau când vreau să verific dintr-o nouă sursă dacă o informație pe care o culeg „din teren“ a fost folosită și de „colegul“ Butunoiu.
Mă simt foarte apropiat de filosofia care intuiesc că se află în spatele acestui proiect, pentru că, la rândul meu, sunt un gurmand care vizitează frecvent restaurante de ani de zile și care nu-și dorește decât să împărtășească cu alții experiențele sale. Mai ales cele reușite.
Acesta este și motivul pentru care scriu în revista Capital o rubrică utilă, de recomandări, nu o cronică satirică a gastronomiei bucureștene. Iar Restograf este în bună măsură la fel, un site în primul rând util, nu un jurnal online unde Butunoiu își varsă de-a valma exaltările sau frustrările dobândite în periplul său prin restaurantele bucureștene.
Ei bine, George Butunoiu a hotărât anul trecut să pună în practică toată experiența dobândită în călătoriile sale gastronomice și să-și deschidă un restaurant. De fapt, un soi de experiment social, în care ești invitat la Butunoiu acasă și mânânci ce a pregătit gazda în ziua respectivă. Convenția aceasta în care tu nu ești doar un client, ești de-a dreptul musafir este lărgită de proprietar într-atât de mult încât ești invitat chiar să-ți bagi nasul pe la bucătărie sau în magazie, să-l chestionezi pe bucătar și să vezi cu ochii tăi cum îți este pregătită masa.
Trebuie spus de la bun început că Butunoiu nu este la prima experiență de acest gen. Omul de afaceri a mai încercat o dată să pună în practică ideea de a avea un restaurant: a inițiat proiectul restaurantului premium „Heritage“ din Bucuresti, unde vreme de câțiva ani a fost unul dintre acționari și a investit acolo o sumă de bani nu tocmai mică. La noul său restaurant, care se numește simplu „La George Butunoiu și Oskar“ (unde asociatul Oskar este de fapt câinele lui), patronul pare din nou tentat să nu se uite la bani, de dragul unui proiect în care crede.
În primul rând dacă ne gândim că restaurantul de doar 12 locuri „găzduiește“ patru bucătari cu normă întreagă. Toți patru cu CV-uri bune și foarte bune, deci, teoretic cel puțin, bine plătiți. Iar prețurile „La GB și Oskar“, după cum veți vedea, nu sunt deloc exagerate pentru ce primești în farfurie. Experimentul gastronomic propus de Butunoiu în localul său include un meniu diferit în fiecare zi, în funcție de ingredientele cele mai bune găsite la piață.
Cu excepţia serilor de miercuri și sâmbătă, care sunt dedicate aşa-numitului „fine dining“. În aceste zile, de cină se ocupă un chef de calibru, iar preţurile sunt bineînțeles mai mari. În rest, gătește unul dintre bucătarii permanenți, care face mâncare românească, în special bucătărie românească urbană, dar şi mâncăruri „internaționale“ sau „cuisine du monde“, cum le numește generic Butunoiu. Eu, unul, am avut ocazia să vizitez restaurantul într-o seară de miercuri și să gust din mâncărurile pregătite de cheful David Contant, prieten vechi cu Butunoiu și implicat în ultimii ani în multe proiecte de acest gen din București.
Vila care găzduiește localul se află pe una dintre străzile liniștite din zona Dorobanți, are o firmă foarte discretă și ai putea să juri încă de-afară că e o casă locuită, nu un restaurant. În curte a început deja amenajarea pentru o terasă care va găzdui în sezonul cald probabil cinci sau șase mese. Înăuntru, la parter, găsești un dinning room cu patru mese și un mic living cu o canapea și două fotolii de piele. Acesta este, propriu-zis, restaurantul. Există la mansardă și un board room pentru mici evenimente private, în care se poate lua masa și care e dotat cu tot ce-i trebuie unui astfel de spațiu pentru ședințe, prezentări sau traininguri. Însă acțiunea are loc mai ales la parter, în „sufrageria“ de care vă vorbeam și, bineînțeles, în bucătărie.
Ambianța este foarte familiară, ca într-o casă locuită de oameni.
De altfel, am înțeles că patronul a decorat locul cu multe lucruri aduse de la el de-acasă. Băutura este la discreție (apă, cafea, vin sau bere) și în zilele normale plătești un preț fix și mănânci pe săturate din felurile gătite.
Ce-am încercat și ne-a plăcut
În primul rând, să lămurim povestea cu prețul fix și mâncatul pe săturate. Într-o zi normală, prețurile diferă în funcție de sex, dar și de statutul social. Un prânz costă 50 de lei pentru femei, 80 de lei pentru bărbați, iar la meniul de seară femeile plătesc 90 de lei, bărbații 120 de lei, milionarii 200 de lei, iar cei din Parlament, miniștrii şi președintele plătesc 250 de lei.
Studenții (dar numai cei care frecventează cursurile unor facultăți precizate pe site-ul restaurantului) beneficiază de o reducere de 70%. Pentru serile de fine dinning, prețul este de 300 de lei de persoană. În seara în care am fost noi acolo David Contant a pregătit o cină cu Soupe de Moules aux epices, un foie gras „de casă“, lup de mare „jus chlorophille“, o friptură de vită într-un sos pe care mi-e greu să-l descriu și crème brulee la desert. Mâncarea a fost de-a dreptul delicioasă, nu am absolut nimic de comentat. Aplauze!
Legendă

Mâncare: 5 puncte din 5
Serviciu: 4 puncte din 5
Atmosferă: 4 puncte din 5

Adresa: Str. George Calinescu nr. 44
Tel: 0730.529.437 ; 0729.997.268
www.lagb.ro