ora 13.00, in city-ul londonez (cartierul de afaceri al capitalei britanice), are loc un ritual aparte: pauza de masa. Cateva sute de mii de angajati care isi desfasoara activitatea in birourile din aceasta zona iau cu asalt micile locatii din apropiere care vand sandvisuri si salate. Nu au decat o ora la dispozitie. Locatii de mici dimensiuni, plasate strategic in apropierea spatiilor de birouri, de unde angajatii acestora pot cumpara repede, in general sandvisuri sau salate. Acestea sunt cele mai mici afaceri din zona. Intre orele 13.00 si 14.00, restaurantele de mica suprafata inregistreaza cele mai mari vanzari din Londra.Ritualul zilnic din city-ul londonez poate fi intalnit si la Bucuresti, tot cam pe la aceeasi ora si tot in apropierea zonelor cu o densitate ridicata de spatii de birouri. Daca inainte de 1989 sandvisurile la pachet erau o regula pentru majoritatea celor care mergeau la serviciu, intre timp obiceiurile s-au schimbat. Mici restaurante sau firme de catering au inceput sa deserveasca necesitatea de a manca repede si bine a celor care lucreaza in birouri. De aici si pana la aparitia primelor lanturi specializate de locatii tip „take away” nu a fost decat un singur pas. Cu toate ca potentialul unei retele de restaurante de tip „pentru acasa” in Bucuresti este enorm, afacerile de acest tip sunt la inceput. Principalul motiv tine de faptul ca aglomerarile de spatii de birouri sunt inca in plin proces de definire. In acest moment pe piata bucuresteana s-au dezvoltat puternic doar doua retele de restaurante de tip „take away”. Din punct de vedere financiar, evolutia din ultimii ani a acestora pare spectaculoasa, cifrele de afaceri crescand in doar trei-patru ani de aproape zece ori. In 2003, retelele tip „take away” si-au dublat vanzarile In anul 1998, Florian Balu si britanicul Ben Greig au avut ideea de a dezvolta o afacere cu sandvisuri traditionale britanice pe piata romaneasca. Un an mai tarziu cei doi au adus din Anglia o intreaga fabrica. Asa a aparut Snack Atack, firma care s-a facut cunoscuta mai ales prin sandvisurile triunghiulare pe care le prepara. Initial, produsele erau distribuite la statiile de benzina si supermarketuri, insa in mai 2001 a aparut o prima locatie proprie, sub numele „The Sandwich Factory”. „Inca de la inceput am dorit dezvoltarea unei retele de acest fel”, spune Madalina Constantin, director comercial la Snack Attack. Dezvoltarea retelei a fost destul de rapida, numarul locatiilor ajungand in acest moment la sapte. Cifra de afaceri a crescut de la aproximativ 200.000 de dolari in 1999, la peste 1,8 milioane de dolari anul trecut. Strategia celor de la Snack Atack este sa isi pozitioneze locatiile in zonele unde se gasesc aglomerari de birouri. „Ne adresam clientilor cu un standard ridicat, cu venituri de peste 300-400 de dolari lunar”, spune Madalina Constantin. Cu toate ca dezvoltarea companiei a fost spectaculoasa, doar aproximativ 30% din cifra de afaceri provine din vanzarile tip „pentru acasa”. Comercializarea sandvisurilor in statii de benzina, supermarketuri si hipermarketuri asigura restul. „Totusi, partea de „take away” este in crestere de la un an la altul”, spune Madalina Constantin. Multi ar fi putut cataloga drept o intreprindere hazardata decizia celor de la Gregory’s de a patrunde pe piata din Romania. Compania, care are aproape 200 de locatii de tip „take away” in Grecia, a deschis primul restaurant in Bucuresti abia in anul 2000. Obisnuita cu lupta „la baioneta” in Atena sau Salonic pentru fiecare colt de strada in care sa isi amplaseze locatiile, Gregory’s s-a trezit aproape singur pe o piata cu potential, in care singura concurenta venea din partea patiseriilor sau a locatiilor unde se produce saorma. Cine se astepta insa la o impanzire a Capitalei cu locatii Gregory’s s-a inselat. In acest moment exista opt astfel de locatii si se spera o crestere cu 50% a numarului lor. „Cu toate ca avem profit operational, suntem inca pe minus”, spune Cristian Mezaros, director de marketing la Gregory’s.
Pe piata se asteapta intrarea altor jucatori
Strategia grecilor a vizat amplasarea de locatii fie in spatiile aglomerate, care sa deserveasca inclusiv aglomerarile de birouri, fie in locatii inchise, gen Gara de Nord sau Aeroportul Otopeni. Desi cunoscuta ca o companie de „take away”, doar 30% din cifra de afaceri a Gregory’s provine din aceasta activitate. „Partea de „take away” este insa in crestere. Ne intalnim des cu situatia in care o singura persoana cumpara la pranz mancare pentru mai multi colegi de birou”, spune Cristian Mezaros. Unul dintre semnalele care arata cresterea ponderii „take away” in vanzari il reprezinta cresterea sumei cheltuite de fiecare cumparator. In acest moment, Gregory’s emite in fiecare luna 135.000 de bonuri de la casele de marcat. Daca, in mare, numarul acestora s-a mentinut constant, suma de pe fiecare bon a crescut in mod evident, ceea ce a asigurat si cea mai mare parte a cresterii cifrei de afaceri. „Piata este in crestere, dar inca in faza incipienta. Inca nu exista o concurenta cu o alta retea in afara de cazul unor locatii apropiate. Starea incipienta a pietei explica si cresterile foarte mari de la un an la celalalt ale companiilor din acest domeniu”, spune Mezaros. Compania isi va extinde operatiunile din Bucuresti prin deschiderea de noi locatii, dar la nivelul tarii nu doreste decat sa vanda franciza.Faptul ca nu exista decat doi operatori pe piata de „take away” care au dezvoltat intr-o stare incipienta retele in zone de birouri, aflate in plina expansiune, incepe sa devina un argument destul de puternic si pentru alti operatori, care incep sa fie interesati de Romania. Unii tatoneaza inca terenul si studiaza piata, altii se pare ca s-au decis deja.