Partenerul meu de dezbatere, un expat care lucrează în top managementul unei multinaționale, și-a argumentat afirmația dându-mi exemple concrete: cele mai urmărite programe tv sunt cele cu mizerie, crime sau sex, cele mai citite ziare sunt acelea care prezintă sâni goi cât mai aproape de mărimea naturală (care și aceea să fie cât mai mare), cei mai populari politicieni sunt oamenii capabili să se exprime liber în limbaj de cartier, cu cuvinte puține și cât mai aproape de muchia DEX-ului. Exponent de seamă al politicii dâmbovițene, primarul în exercițiu, Sorin Oprescu, se înscrie perfect în peisajul desenat de interlocutorul meu. Iar grație acestor capabilități, sondajele de pe masa strategilor electorali ai partidelor îl dau drept câștigător sigur al bătăliei pentru București. Capital a schițat o analiză obiectivă a realizărilor distinsului doctor aflat la comanda orașului și a aflat că majoritatea realizărilor mandatului său sunt, de fapt, proiecte gândite și începute de alții. Promisiunile sale electorale, în frunte cu celebra autostradă suspendată, au rămas doar pe foile cu discursuri, iar bugetul municipalității este mai sărac ca oricând.

Emblematic pentru felul în care a fost condusă în ultimii patru ani Capitala, mi se pare un episod care s-a petrecut chiar sub balconul meu, în timpul iernii. Într-o seară, târziu, ca într-un film cu acțiuni de comando, în fața blocului și-au făcut apariția câteva zeci de lucrători însoțiți de lopeți, târnăcoape și mașini de deszăpezit mititele, asemănătoare cu cele de tăiat iarba, cu care s-ar putea realiza „imposibila“ degajare a spațiilor de pe aleile lăturalnice. Oamenii s-au pus de zor pe treabă, care mai de care mai harnic și mai conștiincios. După câteva minute de perplexitate a subsemnatului în fața unui peisaj cu muncitori ca-n Germania, și-a făcut apariția într-o mașină de teren însuși primarul general. Însoțit, firește, de o echipă de filmare care a surprins cu acuratețe atât hărnicia lucrătorilor, cât și indicațiile prețioase ale mai-marelui. După alte minute, nu mai mult de trei, Oprescu s-a suit în vehicul și dus a fost, probabil, către următorul obiectiv. Inutil să vă mai destăinui deznodământul poveștii. Tipic românesc, zecile de muncitori și-au întrerupt lucrul în secunda doi după ce mașina primarului a dispărut din raza vizuală. Atipică a fost doar viteza cu care și-au încărcat utilajele în camioanele cu care au apărut. N-am văzut așa eficiență nici în armată. Și duși au fost și ei, probabil până la următoarea vizită oficială de iarna viitoare. Cam așa se câștigă alegerile. După principiul că tot ce nu se vede la televizor nu există. Ca bonus, vă mai spun că Vanghelie a făcut deja comandă de câteva mii de telefoane cu cartele reîncărcabile. Știu și operatorul care le va furniza, dar nu spun, ca să nu le fac reclamă.

Claudiu Şerban este redactor-şef al revistei Capital