În perioada 1-8 martie, capital.ro şi-a propus să vă prezinte, în fiecare zi, câte o femeie de succes. Astăzi aducem în prim-plan povestea Manuelei Victoria Plăpcianu, femeia care conduce în acest moment, din poziţia de CEO, afacerea Artmark, un bussiness care încearcă să ridice standardele pieţei de licitaţii de artă din ţara noastră.
Manuela Plăpcianu a absolvit în 1986 Universitatea Politehnică din Bucureşti şi a lucrat timp de 9 ani ca inginer energetician. După cum spune chiar ea, regimul comunist a forţat-o să aleagă această meserie. “Era un domeniu mai ferit de amestecul politicului”, explică ea.
De la banking la artă
1995 a fost primul an când Manuela Plăpcianu a intrat în sectorul de banking. Rând pe rând a ocupat funcţii de conducere în cadrul ABN AMRO Bank România, Citibank România, HVB Bank România (Unicredit Țiriac Bank) şi EFG Eurobank Group. În februarie 2009, a preluat funcţia de CEO al afacerii Artmark, cea mai mare casă de licitaţii de artă din România.
Deşi trecerea de la un domeniu atât de strict ca cel bancar la unul atât de sensibil precum cel al artei pare destul de bruscă, Manuela Plăpcianu spune că lucrurile nu stau chiar aşa. “Domeniul este seducător dintr-o perspectivă axiologică, dar cel puţin la fel de generos din perspectiva provocărilor din zona de business. Vorbim despre o piaţă de artă în formare, vorbim despre dezvoltarea unor instrumente specific pieţei de artă: index, indici, randamente, lichiditate, fonduri de investiţii”, spune Plăpcianu.
CEO-ul Artmark declară, de asemenea, că şi în domeniul bancar există specialişti care vin în contact 
permanent cu arta. “Este vorba de acel segment numit Private Banking Investments of Passion, prin care investitorii sunt sfătuiţi să-şi diversifice portofoliul investiţional în plasamente în opera de artă”, explică ea.
Manuela Plăpcianu spune că în discuţiile pe care le are cu clienţii Artmark scoate în evidenţă două laturi ale afacerii: cea emoţională şi cea investiţională. În cazul celei emoţionale, înceracă să plaseze oferta în zona unicităţii şi valorii intrinseci a operei, a poveştii din spatele tabloului, a vieţii tabloului care devine parte din viaţa cumpărătorului. Latura investiţională este una mai pragmatică şi scoate în evidenţă potenţialul pe care îl au operele de artă.
“Evoluţia mediei randamentelor anuale pentru ultimii 15 ani indică o valoare de apreciere de aproximativ 27% pe an, în timp ce alte sectoare, precum cel imobiliar sau pietele de capital, au fost marcate de fluctuaţii destul de mari”, spune ea. “Poate doar randamentul mediul anual al aurului a crescut, dar nu la nivelul artei”, mai adaugă Plăpcianu. În plus, cifrele vânzărilor publice arată că în prima jumătate a anului 2009 s-a investit deja o sumă cu 8% mai mare decat cea din 2008.
Dincolo de motivaţia de business pe care a adus-o poziţia de CEO la Artmark şi de provocările acestei pieţe, Manuela Plăpcianu spune că a avut o inclinaţie spre artele frumoase încă din copilărie. “Eu m-am născut puţin prea devreme. Şi puţin cam târziu. În perioada comunistă nu existau computere, Internet, reviste sau televizor. Aşa că părinţii mei m-au îndrumat către tot felul de activităţi “frumoase”.
“Cred în pasiune fără frontiere”
Când vine vorba de viaţa personală, Manuela Plăpcianu spune că nu poate face distincţia dintre aceasta şi cea profesională. “Cred că avem o viaţă publică pe de-o parte şi una privată pe de alta, dar nu una personală şi alta profesională. Nu ştiu să fi fost preocupată de agenda mea profesională pe intervale stricte de timp. Eu cred în pasiune fără frontiere, cred într-un loc comun al proiectelor deopotrivă personale şi private, care contează într-o ordine a lucrurilor cu adevărat importante şi pe o scară de valori firească. Nu cred în posibilele clivaje dinte viaţa profesională şi cea personală”, spune ea. Manuela Plăpcianu este convinsă că bucuriile sau frustrările dintr-o parte influenţează şi cealaltă parte. “Nu cred că poţi fi 
responsabil, inspirat ori simplu îndrăgostit între previzibile intervale orare”, adaugă ea.
CEO-ul Artmark spune doar că au fost câteva momente când s-a simţit vinovată că nu a petrecut mai mult timp cu fiul ei. Acum, acesta este student la Londra şi problema nu se mai pune astfel. “A primit de curând primul job din viaţa lui. Sunt foarte mândră de băiatul meu”, spune cu entuziasm Manuela Plăpcianu.
Dorinţa ei cea mai mare pentru a avea timp pentru tot ce îşi propune să facă într-o zi este ca aceasta să fie de două ori mai lungă. „Pentru a mă împăca însă pe mine cu mine, dar şi cu partenerul meu de viaţă, ideal ar fi ca ziua să aiba cel puţin 48 de ore”, adaugă Plăpcianu.
Proiecte importante
Dincolo de conducerea unui business, Manuela Plăpcianu are pe lista priorităţilor şi proiecte de anvergură. Pe primul plan se află o lucrare care să cuprindă retrospectiva artei româneşti contemporane, carte care va apărea cel mai probabil la finele acestui an. O dată cu acesta vor fi iniţiate şi mai multe expozitii. Retrospectiva artei româneşti contemporane la 20 de ani de la schimbarea regimului politic va scoate în evidenţă o radiografie a fenomenului artistic post-revoluţionar prin contribuţia a trei personalităţi implicate în fenomenul artistic contemporan: curatorul Liviana Dan, profesorul universitar, istoric de artă şi critic de artă Adrian Guţă şi istoricul şi criticul de artă Erwin Kessler.
În plus, Artmark iniţiază şi proiectul „Daţi un leu pentru Muzeu”, prin care încearcă să salveze operele aflate în portofoliul Pinacotecii Bucureşti, opere care aşteaptă în subsoluri să fie scoase la lumină.
Personalitate puternică şi fire foarte sensibiliă, Manuela Plăpcianu spune că a fost emoţionată de foarte multe lucruri în viaţa ei. „Naşterea copilului meu, un ghiocel, o rază de lumină”, enumeră ea. În plus, fiecare operă de artă primită de Artmark este un motiv de emoţie şi entuziasm.
INTERVIU FLASH
capital.ro: Ce branduri folosiţi în viaţa de zi cu zi?
Manuela Plăpcianu: Nu ce folosesc, ci ce mi-aş dori. Cel mai mult mi-aş dori o bibliotecă borgesiană sau un Blackberry locvace ca Woody Allen, poate un laptop cu hard Ion Tuculescu şi nişte softuri Ion Grigorescu sau Dan Perjovschi. Hainele ar trebui să fie Henry Purcell şi Silvia Şerban, pălăriile Rene Magritte şi Cristina Dragomir şi parfumurile Federico Fellini şi Stela Lie.
capital.ro: Cum sunt văzute femeile în calitatea de antreprenor? V-aţi lovit de atitudini misogine?
M.P.: Nu fac distincţii de gen atunci când este vorba de performanţă. Profesionalismul, neliniştea deschiderii de noi drumuri, competenţa, dedicaţia, responsabilitatea, ştiinţa lucrului bine facut nu au gen. Pe de altă parte asistăm, mai puţin încă în România şi mai mult în vestul Europei, la o armonizare a percepţiei femeilor în poziţii de top management. După foarte multe mii de ani, distincţiile de gen încep să se estompeze, nu uşor şi nu peste noapte.
capital.ro: Ce model de performanţă feminină aveţi?
M.P.: Este o enumerare stânjenitoare, dat fiind limitările şi superficialitatea unui astfel de demers. Aş începe cu prima femeie membru a Academiei Franceze: Margueritte Yourcenar, ori Coco Chanel, Clara Haskil, ori Cecilia Cutescu Storck – prima româncă profesor la o academie de artă din Europa. Lista poate continua cu Barbara Askins, inventatoarea materialelor radioactive cu aplicaţie în fotografie, ori Carleton Fiorina, CEO-ul HP & Lucent, sau Meg Whitman, preşedinte şi CEO ebay Technologies. În mod special o admir pe Hannelore Ratzeburg, vicepreşedinte a puternicei Federaţii de Fotbal Germane – DFB. Imaginaţi-vă doar ce ar însemna ca al doilea om la cârma FRF după Mircea Sandu să fie o femeie! Ce aproape şi cât de departe suntem! Dar, mai ales, port o aleasă admiraţie tuturor doamnelor care, cu extrem de adecvată modestie şi delicateţe, construiesc drumuri vitale către mult mai departe.
capital.ro: Care sunt destinaţiile preferate de vacanţă?
M.P.: De fiecare dată altele. De exemplu, pe urmele lucrărilor din secolul al XV-lea ale maestrului prerenastcentist Antonella da Messina: pornind din Sibiu spre Palermo, în Anvers, Calabria, New York, Genova, Berlin, Roma, Madrid, Viena, Paris, Dresda şi înapoi la Bucureşti, ori pe urmele tangoului argentinian în Buenos Aires. Îmi place şi la Hochschober, în Alpi. Însă, oricât de minunată ar fi călătoria, cu mult mai importanţi rămân oamenii cu care te însoţeşti ori îi descoperi în călătoriile tale.
capital.ro: Care a fost cel mai frumos cadou primit?
M.P.: Dacă vorbim despre daruri şi surprize, sunt o femeie norocoasă. Privind înapoi spre cel mai frumos cadou primit constat că nu pot să mă opresc asupra unuia în mod special: de la rime şi desene meşteşugite doar pentru mine, la picturi pe care mi le doresc de foarte multă vreme, o de neuitat seară la Covent Garden, un picnic cu ghiocei şi albastrele. Ori, în acest an, un weekend ţintit la Roma, la o expozitie Caravaggio, care adună la un loc 24 de opere ale maestrului.
