Cuvantul filatelie deriva din doi termeni de origine elena: „philos” (dragoste pentru ceva) si „ateleia” (liber, scutit de plata), insemnand, in sens curent, colectionarea figurinelor care indica faptul ca o trimitere prin posta nu comporta plata unei taxe la destinatie.
La 6 mai 1840, la propunerea lui Rowland Hill, in cadrul reformei postale aprobate de Parlamentul englez, prima marca postala adeziva din lume („Penny Black”) isi facea aparitia, dand startul unei adevarate manii ulterioare: colectionarea. Bineinteles ca nu putea fi vorba de aceasta pasiune cand circulau doar doua valori (marca de un penny si cea de doi pence), dar, cu toate acestea, un anunt trasnet apare in Times, in octombrie 1841: „Sunt necesare cantitati mari de marci postale pentru tapisarea peretilor budoarului unei lady, dotate cu multa fantezie”.
In urma cu mai bine de un veac si jumatate, marca postala a devenit obiectul pasiunii generatoare de vise, iluzii sau deziluzii, dar si de satisfactii pentru numeroase generatii de colectionari.
Goethe afirma candva: „Colectionarul este un om fericit”. Intr-adevar, pasiunea pentru marca postala ii transforma pe iubitorii sai in cautatori neobositi de noi piese pentru completarea propriilor colectii. „Se intampla ca de multe ori sa ne rasfoim clasoarele a suta oara, dar intotdeauna cu aceeasi placere”, recunoaste Constantin Dobre, vicepresedintele Asociatiei Filatelistilor din Bucuresti (AFB).
Importanta nu este valoarea baneasca la care sunt estimate colectiile x sau y, ci acest atasament indubitabil pe care il manifesta oameni cu posibilitati materiale mai mici sau mai mari fata de aceste minuscule opere de arta. Curiozitatea initiala pentru marca postala se transforma treptat in atractie, pentru ca mai tarziu sa-i ia locul deprinderea. Si in acest moment se naste dorinta de a inchega o colectie, dorinta care ia forma unei pasiuni permanente.

Filatelia – un hobby fara granite

Daca, la inceput, filatelia indeamna spre acumulare exhaustiva, in goana dupa „completare”, odata trecuta aceasta etapa, urmeaza aria tematica, in care fiecare colectionar, in functie de imaginatie, preferinte, posibilitati, isi reconcepe total sau partial propria colectie. Activitatea individuala de informare, cercetare a caracteristicilor si particularitatilor obiectului colectionat devine una sociala, in care filatelistii impatimiti ai mapamondului devin purtatorii aceluiasi virus. „Se leaga prietenii pe viata intre oameni care nu s-au vazut si nici nu se vor intalni vreodata; dar acesta este unul dintre aspectele importante ale pasiunii de filatelist: sa-ti realizezi un cerc de relatii pe baza unui hobby comun”, marturiseste Aurelian Darnu, presedintele AFB. De asemenea, adevaratul filatelist simte dorinta fireasca de a intra in competitie, de a depasi performantele colegilor de breasla si, de ce nu, propriile-i performante. Astfel, el nu se multumeste cu simpla colectionare a figurinelor desenate, ci prin studiul individual de cercetare, incearca realizarea unor scurte monografii a fiecarei piese de colectie, urmarind evolutia si traseul pe care aceasta l-a parcurs pana a ajunge in colectia sa. Asemenea unei amante rasfatate, filatelia isi cere drepturile: mult timp si multi bani.
Faimoasele „Capete de bour”, de exemplu, nu se lasa inrobite decat pentru sume ce oscileaza intre 35-40.000 marci si 300.000 USD, la licitatiile internationale provocand adevarate „lupte” intre colectionarii romani si straini.

Marca romaneasca,
la loc de cinste

In anul 1857, instituindu-se monopolul de stat asupra postei, in Moldova, guvernul rascumpara de la vornicul Theodor Ghica contractul de arendare a postelor. In 1858, noua legiuire postala introduce si in Moldova marca postala, primele doua emisiuni purtand stema Musatinilor si a tarii, „Capul de bour”. Stangacia gravorului si cunostintele sale limitate au facut ca emblema heraldica sa semene mai degraba cu un bou pasnic decat cu un falnic zimbru: coarnele erau indepartate in afara, conformatia craniului era firava, iar „barba” lipsea. Astfel, mult timp a circulat denumirea gresita a marcii, „Cap de bou”. Aspectul rudimentar al desenului le-a scos din anonimat, facand posibila cunoasterea de catre orice incepator intr-ale filateliei a „Capului de bour” – printre cele mai rare, mai scumpe si mai disputate marci la licitatiile internationale. Faptul ca au fost utilizate doar in interiorul granitelor Moldovei a impiedicat multa vreme cunoasterea lor, si astfel, intr-un catalog din 1864 de la Bruxelles, emisiunea era formata doar din trei valori: 54, 81 si 108 parale, fiind omisa marca de 27 de parale.
Pretul unor colectii nu este dat doar de raritatea si vechimea marcilor, ci si de maiestria pieselor falsificate. Sunt multi colectionari care achizitioneaza falsuri datorita faimei autorilor lor. In acest fel, mult ravnitul „Cap de bour” a reprezentat obiectul atentiei unor falsificatori celebri la vremea lor: italianul Jean de Sperati, care a falsificat marcile de 108 parale si respectiv, pe cele de 81 parale, si compatriotul nostru Moroiu, a carui arta atinsese perfectiunea, realizand asa-numitele „falsuri de renegat”, in care autorul nu mai putea deosebi operele trucate de cele originale.
Dreptul de preemtiune al statului (privilegiul statului ca printr-un contract sau printr-o lege sa fie preferat inaintea altora intr-un act de vanzare-cumparare) inainte de 1989 si faptul ca marcile „Cap de bou” trebuiau declarate la patrimoniu au determinat un circuit inchis al circulatiei marcilor romanesti de valoare, foarte multe dintre acestea parasind granitele tarii. In prezent, la licitatiile internationale, colectionarii romani isi disputa cumpararea „Capetelor de bour”, acestea facand parte din segmentul „aristocratilor filateliei” la expozitiile de nivel mondial.
Surse ce doresc sa-si pastreze anonimatul afirma ca, pe langa
pasiune, se poate dezvolta o adevarata afacere din filatelie,
de pe urmele careia se poate trai bine.
Colectionarii de marci postale, oameni „cu greutate” in tagma filatelistilor, sunt persoane foarte scumpe la vedere. Refuza categoric orice contact cu lumea presei „din motive intemeiate”, sustin ei. Exista inca teama pentru consecintele ce
ar decurge dintr-o declaratie publica, nedorind ca pretioasele lor obiecte sa devina punctul de
atractie a hotilor.
Pentru cei din AFB, pana
si numarul membrilor acesteia este secret sau mai bine-zis „nedefinit”, dupa spusele vicepresedintelui
Federatiei Filatelice Romane, Dumitru Dumitru. Dupa aceasta exprimare se poate deduce ca nu prea
se inghesuie colectionarii la asociatiile de profil.

Florina Marinache